Zgomotul carutei

Intr-o dimineata un baiat se plimba prin padure impreuna cu tatal sau. La un moment dat, tatal s-a oprit, a stat cateva secunde ascultand, apoi si-a intrebat baiatul:
- In afara de cantecul pasarilor, si de fosnetul frunzelor, ce mai auzi?
Baiatul ciulind urechile ii raspunse:
- Aud zgomotul unei carute.
- Asa este, raspunse tatal, mai mult decat atat, este o caruta goala.
- Cum sti ca este o caruta goala, desi inca nu se vede si doar o auzi?
- Este foarte usor sa-ti dai seama cand o caruta este goala, din cauza zgomotului pe care il face. Cu cat caruta este mai goala, cu atat face mai mult zgomot.

In viata de zi cu zi cand vedem o persoana vorbind prea mult, intrerupand conversatia tuturor, fiind inoportun si ingamfat, simtindu-se preaputernic si reducand valoarea oamenilor din jurul lui, trebuie sa ne amintim ca, cu cat este caruta mai goala, cu atat este mai mare zgomotul pe care il face.

Baiatul si catelusul

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 20 şi 40$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.15 $ … şi apoi întreabă:
“-Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră si din magazin iese afară căţeaua iar în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă:
“- De ce căţeluşul astă şchioapătă ?”
Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa!
“- Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas.
“- Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns:
“- Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“- Eşti sigur că vrei acest căţeluş? El niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“- Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
“- Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Omul aranjeaza lumea

Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.
Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: “Tata ce este cladirea aceea?” Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : “Este o fabrica”. incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: “Tata când sosim?” Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.
Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni,o lume intreaga, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: “Am terminat!”.
“Imposibil!” – raspunse tatal. “Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea asa de repede?” Imaginea era reconstruita perfect.
Copilul raspunse: “Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi)… caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!”

Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!

“ Nimeni nu poate convinge pe altul sa se schimbe . Fiecare dintre noi sta de paza la o usa a transformarii – care nu poate fi deschisa decat pe dinauntru . Nu putem deschide usa altuia nici prin argumente rationale , nici prin seductie sentimentala “. Marilyn Ferguson

Cele trei porti

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.
- Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.
Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:
SCHIMBĂ LUMEA.
Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.
Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.
Şi dispăru.
Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:
SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.
Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.
Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:
SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
El caută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.
Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:
ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Prinţul se mira că n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.
Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum?
- Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.
Prinţul zări în departare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:
ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.
Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.
Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum?
- Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.
Continuă drumul. Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:
ACCEPTĂ LUMEA.
Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Era totuşi aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.

Cand copii…invata

„Când copiii trăiesc în critică, învaţă să condamne.
Când copiii trăiesc în ostilitate, învaţă să lupte.
Când copiii traiesc în frică, învaţă să fie temători.
Când copiii traiesc în milă, învaţă să îşi plângă de milă.
Când copiii traiesc în ridicol, învaţă să fie timizi.
Când copiii traiesc în gelozie, învaţă ce este invidia.
Când copiii traiesc în ruşine, învaţă să se simtă vinovaţi.
Când copiii trăiesc în toleranţă, învaţă să fie răbdători.
Când copiii traiesc cu încurajare, învaţă să fie încrezători.
Când copiii traiesc cu laudă, învaţă să aprecieze.
Când copiii trăiesc în îngăduinţă, învaţă să se placă pe ei înşişi.
Când copiii trăiesc în acceptare, învaţă să găsească iubirea în lume.
Când copiii trăiesc în apreciere, învaţă să aibă un scop.
Când copiii trăiesc lângă oameni care împart totul, învaţă să fie generoşi.
Când copiii trăiesc cu onestitate şi corectitudine, ei învaţă ce sunt adevărul şi dreptatea.
Când copiii traiesc în siguranţă, învaţă să aibă încredere în ei şi în cei din jurul lor.
Când copiii traiesc în prietenie, învaţă că lumea este un loc unde este frumos să traieşti.
Când copiii trăiesc în seninătate, învaţă să aibă mintea liniştită. Cum trăiesc copiii tăi?”(Dorothy L. Nolte)

Povestea soricelului din borcanul cu smantana

Un soarece mic si nu foarte experimentat cu ale vietii,sigur pe el si destul de indraznet,a cazut intr-un borcan cu smantana.Cu greu reusea sa se ridice pana la suprafata pentru o gura de aer.Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului.L-a si atins de cateva ori.A fost cuprins de o senzatie cumplita de panica,vecina cu disperarea.La un moment dat nu a mai avut nici lumina.Se intunecase.Disperarea bietului soarece era totala.Avea de ales:se ineca in smantana sau sa dea din labute toata noaptea,sperand ca dimineata sa-l salveze cineva.A ales a doua varianta.
Dimineata,obosit,epuizat,cu mintea ravasita de chinul prin care trecuse toata noaptea,soarecele abia daca mai dadea dintr-o labuta,zacea aproape lipsit de vlaga.Trezit la realitate ,s-a intrebat de ce nu se scufunda.Uluit,a constatat ca statea pe ceva tare.Smantana se transformase in unt,dupa ce o batuse cu labutele o noapte intreaga.
Morala:Efortul constant,sustinut,vointa si dorinta de a supravietui(in toate sensurile posibile ale termenului),sunt calea prin care esecul(smantana),se transforma in victorie(untul)!(autor necunoscut)<a

“ O relatie reprezinta un dans, nu o plimbare singuratica. Este vorba de armonie, nu de doi oameni cantand fiecare un solo in acelasi timp “ (Robin Prior si Joseph O’Connor).

“According to me, the function of the parents is not how to help the children grow. They will grow without you. Your function is to support, to nourish, to help what is already growing. Don´t give directions and don´t give ideals. Don´t tell them what is right and what is wrong — let them find it by their own experience.” Osho

Gandeste pozitiv

Nu poti controla intotdeauna circumstantele tale.
Dar iti poti controla gandurile.
Nimic nu este nici bun nici rau,
doar felul in care gandesti il face intr-un fel sau altul.

Lucrurile devin in cele din urma bune pentru acei oameni
care stiu sa profite la maxim de pe urma rasturnarii situatiei.
Nu e situatia, ci felul in care reactionezi la acea situatie.

Realitatea din viata ta poate rezulta din multi factori externi,
si pe nici unul nu-l poti controla.
Atitudinea ta insa,
reflecta felul in care te descurci cu ceea ce ti se intampla.

Viata in orice moment poate deveni dificila.
Viata in orice moment poate deveni usoara.
Totul depinde de cum te adaptezi tu vietii.

Ceea ce vezi in mintea ta este ceea ce vei primi inapoi de la viata.
(articol de pe yourdailymotivation.com)