Psiholog Ancuta C.

psihologie…consiliere…psihoterapie

Intrebari si raspunsuri

Sunt aici sa va  pot raspunde la intrebari legate de relatia  de cuplu,dezamagiri,probleme care va inngreuneaza noptile,dificultati in relatia cu copii.Vreti pur si simplu sa vorbiti despre voi,sa fiti ascultati,sau vreti sa impartasiti cu cineva o intamplare,un moment deosebit care s-a petrecut cu voi sau cu cei de langa voi,puteti sa-mi scrieti aici sau sa-mi trimiteti un email la care va voi raspunde personal.

Fiti convinsi ca numai cu acordul vostru voi posta aici raspunsuri ,iar datele de contact vor ramane confidentiale.

117 comentarii »

  1. Buna ziua!
    Va scriu in speranta ca toate incercarile mele vor avea un rezultat.Am 43de ani si imi doresc cu disperare sa ma indragostesc,dar pe toti barbatii din viata mea pe care mi i-a adus in cale soarta,i-am refuzat,fiind ba cu varii defecte,ba casatoriti sau pur si simplu deloc interesanti pentru mine.Stiu ca el exista undeva,dar ce pot sa fac sa reusesc sa-l intalnesc pe cel care imi va lumina viata?
    Multumesc.

    Comentariu prin Maria | 28/10/2009 | Răspunde

    • Maria,
      printul din povesti e visul oricarei femei,dar inainte de toate ,atunci cand iubesti un om pentru ceea ce este el cu adevarat,nu pentru ceea ce tu ti-ai dori sa fie ,abia atunci incepi sa te indragostesti.Descopera in tine capacitatea ta de a darui dragoste,caldura si multa intelegere.Nu cauta la cel de langa tine ceea ce de fapt sta in tine.
      Ankka.

      Comentariu prin ankka | 28/10/2009 | Răspunde

      • Da ,cred ca ar putea fi un mod de a schimba ceva pentru mine.Asi dori sa va povestesc mai multe despre situatia mea.Pot sa va scriu pe un email particular?
        Multumesc.

        Comentariu prin Maria | 30/10/2009

  2. Ti-am raspuns pe emailul tau Maria.
    Astept sa-mi scrii acolo.

    Comentariu prin ankka | 31/10/2009 | Răspunde

  3. Buna ziua!
    Intrebarea mea este una foarte simpla; din pacate, raspunsul este complicat. Sa iertam sau nu infidelitatea sotului?! Eu una nu stiu ce trebuie sa fac…Ce ma sfatuiti? Puteti sa faceti public raspunsul. Sunt sigura ca multe femei vor avea ceva de invatat din asta.
    Va multumesc!
    Cu respect, Mariana

    Comentariu prin Mariana | 09/11/2009 | Răspunde

    • Subiectul e amplu si complicat,nu raspunsul in sine.Cand spui ,,infidelitate”e important sa stii ce reprezinta anumite conceptii si traditii pentru cel ce o resimte.
      Notiuni precum fidelitatea si infidelitatea, iertarea sau ne-iertarea au, pentru fiecare om, o semnificatie diferita, particulara si specifica. De aceea nu va pot da un raspuns “prefabricat”,o reteta,nici macar un sfat, pentru ca acest raspuns nu trebuie cautat in afara, ci in interiorul fiintei proprii. Numai dvs. puteti sti exact ce s-a intamplat, daca este vorba de o infidelitate accidentala sau de durata, daca relatia dintre dvs si partener este destul de puternica incat sa reziste, daca partenerul isi doreste cu adevarat sa fie iertat sau nu.Ce ati fi dispusa si ce nu sa iertati,cat si pana cand.. Experienta dvs, poate fi foarte diferita de a altor femei.
      Ankka

      Comentariu prin ankka | 09/11/2009 | Răspunde

  4. Buna ziua!
    Am 2 copii pe care mi-i cresc singura de cand cel mic avea 2 luni si acum are 7 ani,fara ajutor din partea nimanui.Sunt copii buni,care invata bine,ma inteleg si ma ajuta la tot ceea ce ii solicit.Ma tem ca viata nostra va fi data peste cap deoarece de la 01 ian am ramas fara servici si sunt deocamdata in somaj.Sunt ingrozita ca trebuie sa o iau de la capat in alt loc ,dar cel mai mult ma tem ca acum in criza nu ma va angaja nimeni ,mai ales ca numai sunt atat de tanara si am si doi copii ,care unii angajatori ii considera piedici.Sper sa reusesc sa gasesc o solutie cat mai curand ,deoarece ma sperie gandul de a sta acasa si a nu-mi mai putea ajuta copii.
    Vio.

    Comentariu prin Violeta | 19/01/2010 | Răspunde

    • Draga Violeta,
      In primul rand te felicit pentru ca iti cresti singura copii si din cate imi dau seama ii cresti foarte frumos.Situatia prezenta este intradevar neplacuta ,dar nu fara iesire.Suntem intr-o perioada in care au loc miscari importante in social si cei care reusesc sunt persoanele care au o parte din calitatile tale si aici ma refer la ambitia ta,puterea de munca ,vointa si exeperienta.Daca esti o femeie sanatoasa si stii exact ceea ce iti doresti pentru familia ta,eu cred ca atunci cand te vei prezenta la interviuri tocmai pe aceste calitati trebuie sa mizezi si in special sa ai increderea ca ,daca atunci cand ti-a fost mult mai greu ,ai reusit,acum,nu are ce sa te opreasca.Un pic de noroc si un loc portivit experientei tale,e tot ceea ce mai ai nevoie.
      Succes si astept vesti!
      Ankka

      Comentariu prin ankka | 20/01/2010 | Răspunde

  5. Buna
    Problema mea este una destul de banala dar totusi am nevoie de o indrumare.Sunt o studenta de 21 de ani si am o relatie de 4 ani cu prima mea iubire. El este o persoana foarte buna si ar face orice pentru mine, dar nu ma mai atrage cu nimic,din contra ii vad doar defectele. Eu caut o persoana pentru care sa am sentimente intense si chiar l-am inselat de multe ori. Totusi ceva ma impiedica sa pun capat relatiei, poate nu vreau sa-l fac sa sufar, poate mi-e frica sa nu regret mai tarziu daca nu am sa gasesc pe altcineva. Iar cateodata am impresia ca nici nu vreau sa ne despartim. Ce ar trebui sa fac?
    Va multumesc mult!

    Comentariu prin mihaela | 16/03/2010 | Răspunde

    • In primul rand nimic nu e banal atata timp cat te face sa cauti raspunsuri.Raspunsul insa il detii chiar tu.Cum definesti tu iubirea pe care o cauti?A fost iubire si acum e doar confort ,siguranta sau mila?Asta pare ca simti.Acele sentimente intense pe care tu le cauti au existat vreodata intre voi,crezi ca ar putea sa apara in timp,daca pana acum nu le-ai trait cu el? Esti foarte tanara si totusi te temi ca ceea ce cauti tu nu exista.Atata timp cat ai cunoscut sentimente intense ,e clar ca exista,pentru ca ai inteles ce iti doresti de fapt si acum stii ca nu ceea ce ai crezut la inceputul marii iubiri insemna implinire.Poate prietenul tau ar fi bine sa stie ca ai inteles acum mai mult si ce doresti in afara de ce e invatat el sa ofere.Impreuna puteti gasiti un raspuns,caci si el s-ar putea sa evite o noua ,,miscare” , tocmai pentru ca atata timp ,tu i-ai aratat multumire din tot ceea ce ai primit de la el si ar putea considera ca ceva mai intens te va schimba in vreun fel sau altul.
      Iti doresc succes !
      Anka

      Comentariu prin ankka | 17/03/2010 | Răspunde

  6. Buna!

    Va scriu cu greu , dar simt ca nu mai pot sa trec peste toate obstacolele vieti.Peste cateva zile voi implini varsta de 24 si nu sant deloc fericita.Parinti mei au divortat anul trecut iar de atunci totul sa schimbat , tatal meu nu mai vrea sa auda de mine deaorece momentan are alta familie iar mama nu pot sa mai zic ca e alaturi de mine cum era inainte de a se desparti parinti mei, ea intre timp are pe cineva.Eu momentan sant in anul 2 la master in Timisoara , lucrez ptr a imi plati mastreul si pentru a ma intretine singura , desi nu lucrez in domeniul pe care l-am terminat. Mama nu ma sustine financiar ,eu ma descurc foarte greu deoarece nu castig decat 800 lei pe luna si cu acesti bani trebuie sa ma descurcurc singura ,am mai incercat sa fac si alte proiecte pt a imi plati singura masterul pt a nu apela la mama mea deoarece mai tarziu mi-ar spune tot timpul ca ea mi-a platit masterul.In concluzie simt ca nu mai pot , efectiv nu am cu cine vorbi deoarece prietena mea nu ma intelege , ma simt foarte singura si simt ca pot reusi nimic singura. De cateva zile lupt ptr a ajunge adjuncta la firma la care lucrez , dar e o problema , am intrebat pe sefa mea si a fost de acord a zis ca trebuie sa discute cu directorul si pana acum nu a incercat nimic, De cate ori o intreb zice ca maine , as vrea sa stiu ca sa fac sa merg eu sa vorbesc cu dansul deoarece sant pregatita pentru acest post.

    Va multumesc!

    Herlea Roxana.

    Comentariu prin Roxana | 23/07/2010 | Răspunde

    • Buna Roxana,
      Din tot ceea ce mi-ai scris,inteleg ca esti o tanara masteranda,care la 24 de ani(pe care iti doresc sa-i implinesti fericita si sanatoasa),reuseste sa duca o viata independenta din toate punctele de vedere,cu o slujba sigura(daca se pune in discutie promovarea)..Oare cati tineri de varsta ta au toate astea?Pentru tot ce ai reusit si esti in acest moment ,eu te felicit!
      Parintii tai au divortat cand tu deja erai o persoana matura,capabila sa intelegi si sa accepti ca fiecare are dreptul la o viata asa cum si-o doreste.E important ca mentii contactul cu ei,iar financiar,probabil ca nici pentru ei nu e foarte usor in aceasta perioada si stiindu-te realizata,incearca acum sa te faca sa intelegi ca libertatea si independenta sunt foarte importante pentru a reusi in viata si e momentul sa te,,desprinzi ” de dependenta de ei.Tu iti doresti mai mult de la tine si pentru tine ,si asta e firesc;dar incearca sa te bazezi doar pe ceea ce poti tu,pe puterea si ambitia ta,pentru ca se pare ca le ai.Visa-vis de discutia cu directorul,din nou apare acea nevoie ca cineva sa faca primul pas in locul tau.Chiar e nevoie ca sefa sa-ti ,,deschida drumul”?
      Prietena ta,daca o numesti asa,cu siguranta te intelege si de aceea ,,pare” ca nu reactioneaza la nevoia ta.E momentul sa intelegi,si persoane dragi tie iti arata asta,ca TU esti o persoana integra,capabila si Tu detii controlul,nu ai nevoie de nimeni pentru a reusi.Ceea ce ai facut si faci in continuare iti demonstreaza asta,dar e greu de acceptat atat timp cat inainte, a existat poate cineva langa tine, sa faca primul pas.
      Mult succes si incredere in tine!
      Anka

      Comentariu prin ankka | 24/07/2010 | Răspunde

  7. Buna!

    Va multumesc, pentru incurajari si sfaturi. Voi incerca sa am mai multa incredere in mine si sa lupt mai mult pentru a imi,implini visurile.

    Roxana Herlea.

    Comentariu prin Roxana | 26/07/2010 | Răspunde

    • Succes mult in tot ceea ce iti propui sa faci!
      psih.Anka

      Comentariu prin ankka | 26/07/2010 | Răspunde

  8. Buna ziua! am o fetita de 1 an si 4 luni decind am nascut ma simt cam rau,e foarte agitata fetita si toata ziua toata noaptea numai cu ea,nu am timp sa maninc sau sa fac ceva ptr mine.numai rezist ma simt obosita epuizata fizic ,psihic nimeni nu ma poate intelege si sa ma ajute.sotul are multa traba iar Soacra nu-i pasa .as vrea un pik de liniste unori ma trezesc plingind sau chear am zis ca daca mor atunci pot avea liniste .am vrut chear sa ma arunc de pe balcon as am crezut ca in sfirit voi avea linistea pe care o caut .va rog ajutati-ma sint disperata!

    Comentariu prin cryna | 11/08/2010 | Răspunde

    • Buna Cryna!
      Intr-un spatiu destul de mic,mi-ai transmis foarte multa informatie.Inteleg ca esti mamica si acest lucru ti-a adus o oarecare neliniste.Iti doresti liniste si ajutor.Din ce imi scrii tu inteleg ca fetita nu doarme,e agitata si iti ocupa tot timpul liber pe care ti l-ai dori.Dintr-o zi petrecuta cu ea, cat doarme si cat se joaca?Cum era inainte ?Ce iti aducea linistea si cat statea sotul tau acasa?E un subiect sensibil si destul de vorbit pe marginea lui.
      Daca doresti imi poti scrie pe adresa de email psihoankka@yahoo.com
      Multa sanatate si felicitari ca reusesti sa ai grija de familia ta.
      psiholog Ankka H.

      Comentariu prin ankka | 13/08/2010 | Răspunde

  9. AS AVEA SI EU NEVOIE DE ADRESA DE MAIL A DOAMNEI ANKA,PENTRU O PROBLEMA.MA POATE AJUTA CINEVA??????ASTEPT UN RASPUNS PE ADRESA DE MAIL rzvn_eu@yahoo.com.MULTUMESC

    Comentariu prin razvan | 13/08/2010 | Răspunde

    • ai primit raspunsul razvan.astept sa discutam despre problema ta.

      Comentariu prin ankka | 14/08/2010 | Răspunde

  10. As dori si eu adresa dvs de e-mail pentru ca multe sunt grijile care imi preseaza sufletul. Multumesc anticipat si felicitari pentru blog si pentru lucrurile simple, frumoase si interesante pe care ni le transmiteti si noua, cititorilor, si care mie personal mi-au adus bucurie numai citindu-le.

    Comentariu prin Laura | 20/08/2010 | Răspunde

  11. Buna!am un prieten de 28 de ani iar eu am 22 de ani,stam impreuna,problema mea este ca la inceput ma intelegeam destul de bine cu el,insa dupa 1 an au inceput certurile,el lucreaza de dimineata pana seara la 7,vine acasa mananca si dupaia se duce in camera la fratele lui si mai vine cand trebuie sa doarma,sambata si duminica merge la fotbal si la prietenii lui,mie nu imi plac prietenii lui si nu ma duc pe acolo,ma macina problema asta ca se comporta tare ciudat,am incercat sa stau de vorba cu el dar el imi intoarce spatele si se baga la somn sau ma evita.mii de multumiri,sper sa ma puteti ajuta sa imi dau seama de ce se intampla.

    Comentariu prin anytza tgv | 21/09/2010 | Răspunde

    • Buna!
      Nu stiu cum asi putea eu sa te ajut sa intelegi ce se intampla,cand de fapt singura vezi ca lucrurile stau altfel acum ,decat in urma cu un an.Ar fi bine sa il intrebi pe prietenul tau care e rolul tau in relatia cu el,ce simte pentru tine si poate vei reusi sa intelegi ce a dus la nemultumirile tale ,ce te-a facut sa simti comportamentele lui ca ,,ciudatenii”.In afara unei convietuiri impreuna,ce va mai doriti de la aceasta relatie,cat de important e pentru tine timpul si atentia pe care ti le acorda el?Propunei sa discutati aceste lucruri,iar un refuz din partea lui asupra discutiei ,este de fapt un raspuns pe care va trebui sa il accepti.
      Mult succes!
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 23/09/2010 | Răspunde

  12. Buna! Am si eu o problema..deci sa incep cu inceputul..am un iubit..pe care il iubesc extrem de mult.Suntem impreuna de aproape 1 an jumate..ne intelegem foarte bine impreuna..nu imi imaginez viata fara el..chiar avem planuri de viitor..nu’mi doresc pt nimic in lume sa ne despartim,dar..acum ceva timp am cunoscut un baiat.. si ieseam impreuna cu el si mai multi prieteni,dar cu acel baiat m’am imprietenit foarte bine..eram cei mai buni prieteni..intr’o seara cand am avut nevoie de ajutor m’a ajutat si i’am multumit si mi’a spus k pt asta sunt facuti prietenii..in seara aceaa am baut amandoi si ne’am sarutat..eram constienta k imi insel prietenul,dar nici nu regretam..a doua zi nu am regretat absolut deloc,dar el mi’a zis k se simte foarte prost fata de mn k m’a sarutat si i’am zis k nu e numai vina lui si nu are de ce sa se simta asa..cand am iesit a doua zi s’a comportat putin rece cu mn si nu m’a bagat in seama..apoi dupa un timp mi’a zis k prietena lui pe kre si’o facuse a aflat k ne’am sarutat si nu ii mai da voie sa vorbeasca sau sa iasa cu mn..evident mi’a spus ce dorinta are prietena lui si mi’a zis sa nu il mai caut pt k nu o sa mai vb o vreme si ma va cauta el..dar a trecut mult timp,asa ca l’am cautat si mi’a raspuns ea,l’am mai cautat si a doua oara si nu a vrut sa raspunda…de atunci a trecut cam un an si noi nu am mai vb..cand ne intalnim pe strada ne privim in ochi si..chiar am simtit un sentiment ciudat in burta cand m’a privit..ma gandesc mereu la el,imi lipseste foarte mult,este atat de dragut si sunt foarte confuza.. nu stiu daca regret cele intamplate si ii vreau prietenia inapoi sau vreau mai mult decat atat..dar cu toate astea sunt constienta k nu pot fi cu el pt k nu vreau sa mai imi insel prietenul inca odata cu el pt k il iubesc..as vrea sa stiu ce simt pt el..vreau sa vina la mn si sa vorbeasca cu mn..pt k eu una nu ma mai pot duce la el sau sa il caut..pt k as cadea de fraiera..dar ma intreb de ce nu a venit pana acum sa vorbeasca cu mn deoarece ma priveste cu regret knd ne intalnim pe strada si inca mai este cu prietena lui..si eu si el avem iubit/a,dar parerea mea e k daca el tinea asa de mult la mn putea makr odata pe luna sa ma sune sa ma intrebe ce mai fac,dar el nu a mai dat nici un semn de viata.Am discutat problema asta si cu prietena mea cea mai buna,dar nici ea nu ma poate ajuta.. va rog..spuneti’mi..cat trebuie sa mai astept asa? o sa ma mai caute vreodata? regreta macar putin k nu mai suntem cum eram inainte?..as vrea sa stiu daca comfuzia mea se trage de la saruturile din acea seara.Multumesc !

    Comentariu prin Maria | 22/09/2010 | Răspunde

  13. Poate imi puteti raspunde pe email. Va rog mult ! Daca nu se poate nu e nicio problema..e bine si aici

    Comentariu prin Maria | 22/09/2010 | Răspunde

    • Buna Maria!
      Ti-am raspuns pe email ,asa cum m-ai rugat.
      Anka

      Comentariu prin ankka | 23/09/2010 | Răspunde

  14. L’am cautat pe amicul meu ca sa lamurim lucrurile asa cum ati spus dv…Am facut un alt ID pt a vorbi cu el pentru ca pe celalalt imi daduse prietena lui ignore si cand am vb cu el mi’a zis ca vorbeste la telefon,dar a iesit imediat pe mess si acum imi arata ca mi’a dat ignore..si de data asta nu a mai fost prietena lui..mai este ceva de facut sau trebuie sa astept pana ma va cauta el?

    Comentariu prin Maria | 24/09/2010 | Răspunde

  15. Buna ziua, intai vreau sa va felici pentru site, este usor de folosit si foarte”calduros”.
    Nu sunt genul de persoana care sa isi comunice usor problemele, de aceea as aprecia mai mult o sedinta in particular daca acordati.
    Problemele mele vin de mult timp in urma si simt ca nu mai am controlul asupra lor si nu pot sa le mai rezolv.Sunt intr-o relatie de peste 9 ani de zile(cu casatorie, divort si iar impacare)care simt ca imi consuma energia, nu pot sa o gestionez si totusi nu pot sa renunt la ea…probabil si din cauza dorintei ca fiica mea sa fie cat mai aproape de tatal sau, dar si pentru ca avem momente cand ne intelegem f bine, lucru pe care nu stiu daca l-as putea retrai cu altcineva.
    Am mare nevoie de un sfat pentru a putea sa rezist acestei situatii obositoare.
    Va multumesc frumos si as aprecia o intalnire in particular.
    O zi frumoasa!

    Comentariu prin Florina | 26/09/2010 | Răspunde

    • Buna ziua Florina!
      Daca iti doresti o intalnire in particular din care sa reusesti sa descoperi ce simti ,ce iti doresti si ce asteptari ai de la relatia cu sotul tau,te astept sa iti faci o programare la cabinet.(in Galati)
      telefonul la care ma poti contacta e:0734740253

      Comentariu prin ankka | 26/09/2010 | Răspunde

  16. buna ziua ,nu stiu cum sa incep dar am si eu o problema mai delicata la care as dori un sfat de la dvs.Sant casatorit de aproape 10 ani si avem impreuna un copil de 7 ani .In timpul asta au existat si certuri din cauza mea deoarece mai veneam acasa beat.Acum 2 saptamani mi-a spus ca nu ma mai iubeste desi eu i-am promis ca nu mai beau niciodata si asa am facut .Vreau sa mentionez ca nu sant genu de om care bea in fiecare zi si de cand i am promis ca nu mai beau nu am mai baut .Oare sa aiba pe cineva ?.O iubesc forte mult si nu cred ca as suporta despartirea … cred ca m-as sinucide nu pot sa traiesc fara ea .I-am cerut sa ma ierte dar ea nu vrea .Cum sa fac sa ma iubeasca din nou ?Nu mai vreau sa o fac sa sufere niciodata dar ea nu vrea sa ma creada .Va rog astept un sfat de la dvs.Va multumesc.

    Comentariu prin ioan | 28/09/2010 | Răspunde

    • Buna ziua,
      se pare ca mesajul transmis de catre sotia ta ,cum ca nu te-ar mai iubi,a avut un impact puternic in privinta modului tau de a percepe situatia in care te afli.
      Iti asumi certurile de pe parcursul acestor ani ,invocand bautura.Pare a fi o scuza acceptabila din pct tau de vedere.Dar ce crezi ca gandeste ea?Ce promisiuni ai mai facut de-a lungul acestor ani si cum le-ai respectat ,ca sotia ta sa poata crede, ca acum va fi diferit?Spui ca o iubesti foarte mult si ca viata fara ea nu are sens.Cum s-a manifestat aceasta iubire atunci cand ea a avut nevoie de tine,cand isi dorea sa fii linga ea ,sa o intelegi si sa o ajuti?Ce esti dispus sa oferi in schimbul iertarii,ceva diferit,ceva nou ,ceva ce ea a cautat in tine toti acesti ani si nu a gasit?Ai aceste resurse?Nu mai vrei sa aduci suferinta si vrei sa fii crezut pentru asta;dar,care e momentul in care ea a pierdut increderea in tine si in promisiunile tale?Ai dezamagit-o adesea? si daca da…cum obtineai iertarea? te astepti ca acum sa fie la fel ca de fiecare data?acum ,cand in sfarsit ai inteles nevoile ei??
      Esti tanar,esti curajos,ai in tine resurse sa arati prin gesturi pe care ea le asteapta de atatia ani ,ce valoare are in sufletul tau si totusi alegi sa faci doar promisiuni pe care ea din pacate nu le mai crede.Respecta-i dorintele,arata-i ca-ti pasa! Sunt momente in viata in care e bine sa ne oprim o clipa ,sa ne uitam adanc ,,in noi” si sa recunoastem unde ne-am pierdut,unde am lipsit ,unde nu am fost ceea ce ne-am fi dorit.
      Succes si multa incredere in ce iti doresti cu adevarat!
      psih.Anka

      Comentariu prin ankka | 29/09/2010 | Răspunde

  17. Buna ziua!

    Atat de mult ma bucur ca v-am gasit!!! Daca ati sti de cat timp caut si eu sfatul unui psiholog…

    Vin la dumneavoastra cu o problema legata de viata de cuplu.
    Eu am absolvit anul acesta facultatea si in urma cu aproximativ un an, am cunoscut un baiat mai mare decat mine cu 5 ani. Ne-am inteles foarte bine, de fapt, ne intelegem inca,… toate lucrurile au decurs normal si frumos, pana cand am inceput eu sa bat apropouri de a ma duce la el acasa ca sa-i cunosc familia. Am ramas oarecum surprinsa de faptul ca ori de cate ori incercam sa aduc din nou in discutie aceasta idee se solda cu o cearta intre noi (noi nu ne-am certat niciodata pe alta tema). El mersese la mine acasa, imi cunoscuse parintii, se intelegeau bine, ai meu l-au placut si si el pe ai mei. Eu eram la facultate intr-un oras, iar el locuia in alt oras, ne vedeam in fiecare saptamana poate si de doua ori pe saptamana, petreceam week-und-urile impreuna uneori, iar la telefon vorbeam cateva ore bune pe zi. Problemele, sau mai bine zis PROBLEMA a aparut cand si-a gasit el servici in acelasi oras cu mine. Pana atunci el locuia cu parintii lui, iar ai lui stiau de relatia noastra. Dupa ce s-a mutat in acelasi oras cu mine, mama lui s-a apucat sa se certe cu el ca de ce a plecat de acasa (acasa el nu avea servici), dupa care, mama lui a vorbt cu mine la telefon. A fost prima data atunci cand am vorbit cu mama lui, nu o vazusem niciodata,nu o cunoasteam deloc, si eu am inceput conversatia ca orice om normal, cu un buna ziua, ce mai faceti,… Nu am avut cu cine purta o discutie civilizata, dar’amite placuta, deorece mama lui, fara a ma cunoaste, s-a apucat sa ma jigenasca, la modul cel mai grosolan cu putinta, si nu m-a scos din c***a si nesimtita si proasta si …. (multe altele de genul acesta). Eu am vorbit frumos tot timpul conversatiei, incercand sa o conving ca nu e asa cum crede dansa ca eu am o relatie serioasa cu fiul ei, ca ne intlegem bine. In fine, femeii ii intrase bine de tot in cap ca eu ii stric copilul. Dupa ce a termint cu mine de sters pe jos, s-a apucat de parintii mei zicandu-mi ca eu fac parte dintr-o familie de doi bani. Binenteles ca nu imi cunostea parintii, iar eu la randul meu am vorbit foarte frumos in continuare zicandu-i ca cel mai bine ar fi sa ma caracterizeze fiul dumneaei caci el ma cunoaste mai bine pe mine si implicit familia mea. Toate astea au fost cam cu doua luni in urma. Eu m-am suparat foarte tare pe tot ce s-a petrecut, deoarece prietenul meu nu mi-a luat in nici un fel apararea in fata mamei lui. Ne-am mai vazut de atunci incoace mereu, am incercat la un moment dat sa ne si impacam. Nu cu mult timp in urma, l-a sunat sora lui, eu eram langa el, si am auzit intreaga conversatie. Binenteles ca tema indirecta a discutiei am fost tot eu, dar macar din partea ei am sacapat de tot felul de “adjective de prost gust”, dar si ea la randul ei trecand peste subantelesurile ce priveau persoana mea, care reieseau din discutie; s-a legat de familia mea, pe motiv ca eu fac parte dintr-o familie proasta si eu sunt o “flustiuratica”. Eu nu am gasit nici o explicatie pentru aceasta. Eu am avut note foarte mari in facultate, am invatat foarte bine ,el a fost primul baiat pentru mine, deci nu am inteles rostul “adjectivelor ” adresate mie. Eu chiar provin dintr-o familie foarte bune, parintii sunt licentiati, au o situatie financiara foarte buna, in orasul natal (unde ai mei locuiesc inca) sunt foarte bine vazuti si respectati… Lucru pe care nu prea pot sa le spun cu privire a familia baiatului, dar ai mei nu s-au legat niciodata de originea lui, de vreme ce eu tineam foarte mult la el. Mi s-a reprosat din partea surorii lui ca nu am sunat-o niciodata sa vorbesc cu ea, dar eu intotdeuna i-am trasnmis prin pritenul meu la multi ani si sarbatori fericite. Mie mi s-ar parea normal sa sune ea, de vreme ce eu sunt straina fata de familia lui, si sa ma intrebe ea pe mine de vorba, sau macar sa spuna Sarbatori fericite si tie.
    Acum sunt intr-o situatie foarte ciudata, nu stiu ce sa fac, de tinut la el tin tare mult, m-as impaca cu el, dar sunt constienta ca familia lui intotdeauna va exista, iar el este o persoana usor de manipulat, in special familia lui are o influenta foarte mare aspra deciziilor pe care el le ia.

    As vrea sa imi dati un sfat, sau macar o eplicatie de ce s-a purtat in acest fel familia baiatului cu mine.

    Va multumesc mult!

    Comentariu prin cristina | 29/09/2010 | Răspunde

    • Buna Cristina!
      Problema ta pare a fi la prima vedere ,una de neincredere.Spun asta pentru ca e important sa stii de la iubitul tau ce le-a povestit acasa despre tine,despre familia ta.Cat din ceea ce ai auzit ar putea fi de la el si cat e pura inventie?Cat de mult te poate afecta daca ceea ce ti s-a spus a fost sugestionat de el si cat ,daca e doar reactia disperata a unei mame care simte ,ca poate exista cineva care sa-i ia locul,care sa aiba mai multa putere asupra fiului ei.E important sa stii care e rolul lui in familia lui,sau care a fost de-a lungul vietii ,cat de implicat si important este el pentru toti ceilalti ,cat de dependenti sunt ei de el.Deasemenea o discutie deschisa cu el despre ce isi doreste si cat de mult isi doreste sa fie cu tine,cat de mult conteaza parerea parintilor si fratilor si pana unde le poate permite sa intervina ,astea ar putea sa te ajute sa intelegi daca e vorba despre tine,sau despre oricine ar fi sau chiar a fost inaintea ta ,in viata lui.Din pacate exista copii care nu reusesc sa se desprinda de puterea decizionala a unor parinti foarte fermi ,foarte autoritari,care nu stiu cum sa iasa din ,,constrangerea ” asta o viata intreaga si traiesc de fapt viata parintilor lor,pentru ca nu stiu cum sa spuna ,,nu” si cand le e permis sa ia propriile decizii si au nevoie de ajutor pentru a se lamuri si asi ordona viata.Tu esti cea care ar putea sa il faci sa inteleaga unele lucruri.Depinde foarte mult de ce isi doreste el cu adevarat ,de cat de sincer e cu el si cu sentimentele lui.
      Cu mult drag,
      psih.Anka

      Comentariu prin ankka | 29/09/2010 | Răspunde

  18. Va multumesc mult de tot pentru ca mi-ati raspuns! Aveam nevoie de cineva care sa ma indrume.

    Sa stiti ca eu l-am intrebat pe prietenul meu ce le-a spus parintilor lui despre mine, si a zis ca nu le-a povestit foarte multe decat ca am terminat facultatea si ca sunt bine crescuta si ca ma port frumos cu el-asta mi-a scpus el mie. Acuma, nu stiu exact ce sa mai cred, pentru ca le-am povestit putin alor mei despre toate cele petrecute si mama s-a intrebat si ea la fel ca dumneavoastra,”da ce le-a spus alor lui despre tine, de oamenii aceia gandesc astfel fara a te cunoaste?”.
    El este cel mai mic dintre fratii lui, iar mama lui este o persoana foarte autoritara si foarte incapatanata, iar in momentul in care cineva nu face cum vrea ea devine si foarte rea, cel putin eu cam asa am concluzionat dupa mai multe lucruri pe care mi le-a povestit prietenul meu. In orice caz, nici unul dintre fratii lui nu locuiesc impreuna cu parintii lor (nici macar in acelasi oras), toti sunt casatoriti, si toti au “tras” dupa jumatatea lor. Ma gandesc ca poate mama lui s-a speriat foarte tare cand el s-a mutat in alt oras, in ideea ca isi pierde baiatul.
    Stiu ca el nu comunica cu parintii lui apoapre deloc pe motivul ca mama lui nici macar nu il intreaba ce mai face. In privinta decizilor pe care le ia el, eu as spune ca mai mult le ea mama lui pentru el, exact cum ati spus si dumneavoastra ca exista parintii care isi traisc din nou viata prin copii lor. El mi-a spus ca nu vrea sa profeseze in domeniul in care a facut facultatea, si cand l-am intrebat de ce, mi-a raspuns ca facultatea aceea a facut-o pentru ca a vrut mama lui mai mult decat el, iar eu am ramas de-a dreptul surpinsa, intrebadu-l “da ce tu existi pe lumea aceasta ca sa-si traiasca mama ta din nou viata prin tine?” si el mi-a raspuns sec “no,… si tu acuma”.
    El imi zice ca ma iubeste, dar in relatia noastra mama lui decide, in sensul ca, atunci cand stateam in orase diferite si ne vedeam o data pe saptamana; mama lui ii spunea ca la ora 19 sa fie acasa, si eu ma rugam de el sa mai stea putin cu mine. O data a intarziat acasa si s-a certat cu mine la telefon, pe motiv ca din vina mea mama lui l-a certat…. Acum eu nu mai stiu ce sa zic. Eu am incercat, de cand ne-am despartit, sa il fac sa inteleaga ca fiecare isi ia deciziile pentru el; da- e bine sa iti asculti parintii si sa te sfatuiesti cu ei, dar aceasta nu inseamna ca nu ai dreptul sa hotarasti singur. Cand i-am spus ca din cauza parintiilor lui eu vreau sa ne despartim, a fost la inceput revoltat fata de mama lui, dar in doua saptamani s-a obisnuit cu gandul. Fara sa depuna prea mult efort sa o convinga pe mama lui ca sunt altfel si fara sa incerce sa lupte pentru noi doi.
    Acum cateva zile cand a vorbit cu sora lui, ea zicea-el statea si asculta, nu ia zis nimic decat atunci cand a inceput ea sa vorbeasca urat despre familia mea (iar eu m-am suparat foarte tare) el i-a spus “tu nu ii cunosti parintii ei, sunt niste oameni foarte cumsecade”. Acesta fiind singurul moment in care eu l-am auzit ca imi ia apararea untr-un fel sau altul.
    Eu am discutat si cu un prieten bun de al lui, care o cunoste pe mama lui, i-ar replica pe care am primit-o a fost “mai bine nu-ti fa de lucru”,…
    Asa cum am spus si mai innainte, el este foarte usor influentabil, doar ca eu nu am reusit sa-l faca sa inteleaga unele lucruri desi ma sraduiesc de o jumatate de an.
    El este resemnat cu gandul ca se va casatori cu fata pe care o va alege mama lui. Spun aceasta deorece, i-am zis de curand “imi pare rau pentru tine, dar am impresia ca tie mama ta iti va alege fata pe mana careia ai sa-i pui inelul”. Iar raspunsul lui a fost (un oftat lung) si un “da stiu…”
    Mai are vreun rost sa incerc sa-l tin langa mine? Sau poate incerc in zadar? Am vreo sansa in fata parintilor lui sau a surorii lui?

    Cu mult drag si multe multumiri!

    Comentariu prin cristina | 29/09/2010 | Răspunde

    • Se pare ca tu esti o luptatoare si stii exact ce vrei.Acum e important pentru tine daca vrei sa mergi mai departe cu el,cat de important e el in viata ta si cat de mult l-ai putea tu ajuta sa-si traiasca viata asa cum o viseaza.Ajuta-l sa inteleaga ca mama lui nu il va pierde niciodata daca il vede fericit,ci dimpotriva il poate pierde daca el nu se va regasi acolo unde considera ea ca poate fi fericit.Daca el va reusi sa o faca pe mama lui sa inteleaga asta si mai ales sa aiba curajul de a ii spune ceea ce isi doreste el,care chiar daca e diferit de dorintele ei ,nu e neaparat gresit,atunci nu se va mai teme de cearta cu ea,de amenintarile ei,de faptul ca a crescut si are dreptul la decizii.E timpul sa vada barbatul din el,realizat ,implinit,cu vise,cu o viata asa cum o vede el si sa uite de copilul care s-a nascut si care creste doar pt a-i face mamei mici bucurii,pentru a prelua raspunderile celor care nu au fost linga mama atunci cand ea avea nevoie ,pentru a ii oferi mamei sperante pentru impliniri in care s-a simtit neputiincioasa cand nu il avea pe el.Daca tii la el si conteaza pentru tine ,ajuta-l sa se cunoasca,sa accepte ce este el fara mama lui.
      O seara linistita!
      psih.Anka

      Comentariu prin ankka | 29/09/2010 | Răspunde

  19. Va multumesc din suflet pentru sfaturi, chiar voi tine cont de ele!

    Comentariu prin cristina | 29/09/2010 | Răspunde

  20. Cuvintele dumneavoastra m-au ambitionat.
    Sper sa merite lupta, sa nu fie in zadar si sa iesim noi doi invingatori :)
    Am sa revin sa va prezint “rezultatul” bataliei, cred ca va fi pozitiv.
    Sper sa vin cu vesti bune- de fapt, cu siguranta asa va fi!
    Inca o data, mii de multumiri!

    Comentariu prin cristina | 29/09/2010 | Răspunde

    • Iti doresc succes si multa incredere in.. voi!
      Un weekend frumos,
      psih.Ankka

      Comentariu prin ankka | 30/09/2010 | Răspunde

  21. Buna ziua sunt foarte trista si abatuta de aceea am apelat la dvs.sa ma ajutati.Am 24 ani sunt casatorita de 1 an de zile nu am mai avut nici o relatie pana la casatorie si sotul meu ma respinge.in cursul zilei totul e ok deoarece el sta numai la pc si se joaca este dependent de jocuri la 33 de ani.cand vine seara si ne bagam in pat si am si eu chef de altceva se strica totul.incepe ca nu are chef ca el este obosit.spuneti-mi e normal sa faca asa este a treia oara care imi face asta plus ca el nu i-a niciodata initiativa sa vina la mine.sincer ma gandesc la divort.ce sa fac?

    Comentariu prin Laura Nicoleta | 10/10/2010 | Răspunde

    • Buna ziua Laura!
      Ceea ce imi scrii tu in cateva cuvinte,pare important atat pentru tine cat si pentru relatia ta.Spui ca in cursul zilei totul e OK!Sa inteleg ca joaca lui la calculator o accepti ,nu te deranjeaza sau e un mod de a petrece timp,,impreuna” in casa?Cat timp petreceti doar voi doi,fara calculator,fara prieteni?Cum este acest timp pentru tine?Ce iti place din ceea ce faceti voi impreuna si ce nu iti place?De cand a devenit dependenta, jocul lui la calculator si de cand au inceput refuzurile lui sexuale?Ce face diferenta intre noptile lui de chef ,fata de cele fara chef?Sunt multe intrebari la care poate nici tu nu stii inca raspunsul.Cauta sa-ti raspunzi macar la unele dintre ele.
      E frumos ca relatia dintre voi sa insemne mult mai multa comunicare.El ar trebui sa stie ce iti place tie si ce nu,la fel si tu,iar impreuna sa gasiti solutii.
      Cu drag,
      psih.Anka

      Comentariu prin ankka | 10/10/2010 | Răspunde

  22. Buna.sunt Andree si am o relatie cu un baiat mai mare ca mine cu 5 ani si se comporta ca o fata.daca il refuz cu ceva incepe sa planga sau daca nu vreau sa ne intanlnim face lafel.am incercat de multe ori sa ma despart de el dar imi spune ca,daca il las el nu mai are de ce trai.as vrea si eu un sfat ca de multe ori ma dispera si nu stiu ce sa fac.

    Comentariu prin Andreea | 23/11/2010 | Răspunde

    • Buna Andreea,faptul ca momentele lui de nesiguranta asupra sensului vietii te,,dispera” si te fac sa nu poti lua propriile decizii fara ca cineva sa-si lege viata de dreptul tau la liberul arbitru,poate fi foarte neplacut si incomod pentru tine.L-ai intrebat cum s-ar simti el daca o persoana care il place i-ar spune ceea ce el iti spune tie???Te simti responsabila de incapacitatea lui de a isi asuma raspunderea asupra propriei vieti?Vorbeste-i despre conditionari ,neconditionari,respect ,incredere si libertate ,cu siguranta va intelege ca nimeni nu e responsabil de propriile decizii si mai ales de viata cuiva,in afara de Dumnezeu.O persoana care nu are suficienta incredere in el,se poarta de cele mai multe ori asa;ce ar putea sa-l faca sa se respecte mai mult,sa vada si alte oportunitati ale vietii??
      Cu drag ,
      Anka

      Comentariu prin ankka | 08/12/2010 | Răspunde

  23. Buna ziua,

    As dori sa stiu cum as putea sa imi castig increderea in mine pentru ca in ultima perioada am fost foarte deprimata si mi se pare ca nimic din ce fac nu iasa bine. Nu reusesc sa ma incurajez si ma descurajez repede.Va multumesc!

    Comentariu prin draiana | 11/01/2011 | Răspunde

    • Din ceea ce imi scrii,imi dau seama ca stii si poti sa detii controlul;,,te descurajezi ”si nu te poti incuraja.Cum reusesti singura sa te descurajezi? Nu cumva pornesti inainte de orice incurajare de la premisa ca nu vei reusi??Cand ti-a iesit ultima data un lucru exact asa cum iti doreai tu si ce te determina atunci sa crezi in tine,in modul tau de a actiona?Care a fost cea mai recenta reusita a ta si de ce a depins ca sa fie in final un succes?
      Cauta resursele ,ca sunt in tine.
      Cu drag ,Anka

      Comentariu prin ankka | 15/01/2011 | Răspunde

  24. sunt casatorita de 7 ani am 2 fetite imi iubesc sotul foarte mult dar el e obsesionat cu o femeie maiinvarstra decat el,nu vreau sal pierd nu stiu ce sa fac,aceea femeia mia spus ca chear daca el isi doreste ceva cu ea ,aceasta nu va vrea niciodata nimic caci suntem prietene,va rog din toata inima ajutatima,va rog trimitetimi un nr de tel unde putem vb mai multe daca doriti va multumesc mult.

    Comentariu prin ANA-MARIA | 27/01/2011 | Răspunde

  25. Buna ziua sunt tot eu Ana-Maria,am uitat sa va spun ca il iubesc pe sot de la 12 ani decant il cunosc,acum am 26ani si el 30 in martie.El acasa imi spune lucruri dulci si negative despre femeia aceea si ei la fel dar invers,ma minte ca nu vrea nimic cu ea dar eu stiu de la ea ca vrea,dar aceasta imi garanteaza ca nu va avea nimic cu el decat gluma.Dar ma cam deranseaza sai spuna si ei cuvinte de dragoste sunt geloasa,imi trasare inima si parca tremur toata cand imi spune ea ce ii spune el, ei.Eram mai geloasa inainte dar ma invatat ea cum sa ma mai stapanesc,dar a zi gelos nu cred ca e un defect ca apartine de iubire,dar ma facut sa nu mai am incredere in el si de aceea sunt geloasa,desi stiu multe despre ei eu tot in iubesc parca este aerul cel respir.Va multumesc mult ca ma ascultati si va rog ajutati-ma ca parca imi explodeaza sufletu va rog dati-mi un nr de telefon.VA MULTUMESC

    Comentariu prin ANA-MARIA | 28/01/2011 | Răspunde

    • Buna Ana-Maria,nu stiu daca am inteles foarte bine ,ca cea care te invata despre gelozie si cum sa scapi de ea,este tocmai femeia pe care sotul tau ar dorio.Din cate spui tu,toata informatia ta e venita chiar de la aceasta prietena ,in care se pare ca tu ai mai multa incredere decat in sotul tau.Eu te intreb,,cata incredere ai in aceasta femeie,ce putere are asupra ta si ce crezi ca isi doreste de la tine invatandu-te aceste lucruri”.Uite-te bine in jurul tau si vezi care sunt persoanele care conteaza cu adevarat.Ai o familie frumoasa,un sot care iti spune vorbe dulci si iti arata ca tu esti cea care contezi si poate ai si o buna prietena.Ce crezi?
      Poti sa-mi mai scrii pe email psihoankka@yahoo.com iar daca esti din Galati,putem sa ne si intalnim.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 28/01/2011 | Răspunde

  26. Buna ziua si va multumesc ca mi-ati rasp la problema mea dar am incercat sa va vb pe adresa de email dar nu am reusit;eu sunt din jud timis.Referitor la gelozie este un defect dau cea ce simpt este normal.VA MULTUMESC inca odata ca ma ascultati ploblemele si ra rog rasp si pe email.

    Comentariu prin ANA-MARIA | 01/02/2011 | Răspunde

    • Din pacate nu am primit nici un email pe adresa pe care ti-am dat-o;verifica inca odata daca ai trimis corect.
      Anka

      Comentariu prin ankka | 01/02/2011 | Răspunde

  27. Buna. Totul a inceput acum 2 ani dupa cununia religioasa. Eu si sotul ne-am hotarat ca e momentul sa avem un copil, am lasat toate mijloacele de contraceptie si am inceput sa facem planuri de viitor in 3. Insa nu sa intamplat miracolul de a avea un bebe, luna de luna …sperante, iluzii, vise sfaramate si iar de la capat, investigatii peste investigatii, tratamente, o sarcina oprita in evolutie acum un an. Si iar de la capat, de fapt fiecare ciclu e un nou inceput cu noi sperante. Azi am ajuns la capatul puterilor…nu mai pot….traiesc de 2 ani doar cu speranta de a face un copil…doar pentru asta ma pun seara in pat si ma trezesc dimineata, luna de luna monitorizari, programari la medici si investigatii, teste, contacte sexuale programate (sexul a devenit pentru mine o modalitate de a face un copil si doar atat, ore in sir de citit pe internet despre infertilitate, nervi, depresii. Am ajuns intr-un stadiu pe care nu-l pot exprima in cuvinte…fara chef de viata, vesnic stresata, nu trece 10 minute fara sa ma gandesc ca trebuie sa fac un copil, nu trece o zi fara sa ma analizez : simptome care sa indice o sarcina …mereu imi gasesc noi boli ginecologice si merg la investigatii, sunt agitata. In perioada de dupa ovulatie pana la ciclu e cel mai greu…dupa ce trec 3-4 zile de la ovulatie (teste de ovulatie)…incep sa apara asa zisele false simptome de sarcina…sa sper , sa fca teste …2-3 pe zi. Apare menstruatia si cad in depresii, imi inchid telefonul, nu mai vorbesc cu persoanele apropiate, pe sotul meu il repezesc si tot timpul ma cert cu el, desi saracul ma intelege dar nu stiu pana cand daca continui asa, pe divese motive….intr-un cuvant viata mea e un calvar …din care mi-e greu sa ies…mi-e greu sa-mi gasesc o ocupatie pentru ca nu este nimic care sa ma intereseze.
    Am ajuns la concluzia ca am nevoie de ajutor , nu e bine ce fac, ma distrug singura, trebuie sa incerc sa ma detasez dar nu pot, e foarte greu …ca o obsesie puternica.

    Daca ma puteti ajuta cu un sfat ….v-as multumi din suflet. Simt in momentul asta ca am pierdut multe dar pot sa pierd totul daca nu fac ceva sa-mi revin. Va multumesc anticipat, sper sa gasiti putin timp si pentru problema mea.

    Comentariu prin Alina | 11/05/2011 | Răspunde

    • Buna Alina,
      Nu cred ca ceea ce iti doresti tu ,poate fi un sfat de la mine.Tu ai nevoie sa te regasesti,sa intelegi cum de acest,,trebuie” sa aveti un copil,te face sa nu mai traiesti viata asa cum o visai tu inainte de aceasta dorinta pe care o numesti ,,obsesie”.Ce va schimba acest copil ,atunci cand va veni,pentru tine,pentru sotul tau,pentru relatia pe care o aveti acum sau pe care vi-o doreati atunci cand inca erati prieteni?Ce sperante iti pui in el si cat de mult conteaza ce puteti face voi pentru a reusi sa va puteti bucura de orice alte lucruri frumoase de linga voi ,pe care acum le-ai uitat,pe care acum poate nu le mai vezi?Nu stiu varsta ta,dar am convingerea ca nu timpul in sine,ca trece,te face sa te grabesti.Numesti acest copil pe care ti-l doresti foarte mult, ,,miracol”.Oare miracolele sunt atunci cand le programam,cand le asteptam si facem eforturi pentru a le obtine?Cum era viata voastra inainte de planurile in trei? Ce vise,ce dorinte si ce sperante aveati doar pentru voi doi?Existau si vise doar pentru voi doi?Erau lucruri pe care le faceai cu drag,pe care ti le doreai si iti faceau placere?Vorbesti despre lucruri pe care deja le-ai pierdut;oare se regasesc intre acelea programate doar pentru viata in cuplu?
      Sunt convinsa ca poti discuta cu sotul tau despre lucrurile frumoase din viata voastra dinainte de aceasta ,,programare”,de visele pe care le puteti implini pana cand ,,miracolul”se va produce,atunci cand veti fi pregatiti sa-l primiti cu toata rabdarea si iubirea voastra;ce ati uitat ,ce e neterminat din tot ceea ce inainte parea atat de firesc sa se intample?.Acordati-va timp si faceti-va zilele frumoase unul altuia ,cu macar cateva clipe pe zi in care sa va spuneti cate ceva doar despre voi doi.
      Cu mult drag ,Anka

      Comentariu prin ankka | 12/05/2011 | Răspunde

  28. Buna ziua!

    Ma numesc Ionela. Ne cunoastem deja din vizitele facute la cabinet. As dori un sfat legat de problemele ce apar cand in viata familiei vine cel de-al doilea copil. Oricat de pregatit ar fi primul copil, ceva se zdruncina in universul lui. Fetita noastra mai mare ( 5 ani si 6 luni) si-a dorit enorm de mult o surioara. De 2 ani imi spunea zilnic cat de mult isi doreste sa aiba o sora. Insa dupa comportamentul ei imi dau seama ca a fost afectata de nasterea celei de-a doua fetite (care acum are 5 luni). Nu mi-am facut iluzii crezand ca va trece evenimentul fara nici o implicatie emotionala, dar a devenit f posesiva cu mine. Mi se intampla sa imi dau seama ca la sfarsitul unei zile m-am ocupat mai mult de cea mare decat de cea mica. Ex: nu vrea sa adoarma la pranz sau seara decat daca ma duc langa ea. Oricate explicatii i-as da, se ambitioneaza si ma poate astepta sa merg la ea si cate o ora. Daca ma asez in pat si o iau in brate, in 2 min e in lumea viselor. Este maraita si mofturoasa. La orice cerinta raspunde neaparat cu pufaieli si comentarii. Chiar si la banalitati de genul ” spala-te pe dinti”. Din acest motiv orice activitate a devenit un adevarat razboi. Daca stau lipita de ea si ii acord 100% atentie, atunci totul decurge frumos si agreabil. Copiii insa la varstele astea nu au acelasi program de somn sau masa, asa ca imi este imposibil sa facem totul in acelasi timp. Fata de bebelus nu este geloasa sau agresiva. O pandesc uneori sa vad cum se joaca cu ea cand sunt singure si imi este clar ca o iubeste mult si se implica in cresterea ei. Un exemplu: eu “cert ” bebelusul, iar ea vine imediat si imi explica ca asa sunt bebeii, ca plang pt ca ii doare burtica sau pt ca nu pot sa vorbeasca. Se joaca singura cu ea si se ofera sa ma ajute la baita zilnica fara a ii solicita.
    Fetita mea este o fire introvertita, de la care afli chiar si dupa 2-3 luni ce a gandit in anumite momente. Mi-e teama ca au fost prea multe schimbari in viata ei. Inainte de nastere am stat 3 saptamani in spital, ne-am mutat intr- o alta zona si a aparut si o surioara. In mod normal ar trebui acum sa ii schimb si gradinita, dar am renuntat la ideea asta si cred ca un an voi alege sa fac drumuri mai lungi cu ea pana la vechea gradinita.
    As aprecia mult sfatul dv in aceasta situatie!
    Multumesc!
    Ionela

    Comentariu prin Ionela | 15/08/2011 | Răspunde

  29. Am cunoscut acum multi ani o persoana care era in relatie cu cineva. Cu timpul, intalnindu-ma cu el si descoperindu-l m-am indragostit. El a facut un copilas cu acea persoana si apoi s-a insurat cu ea, sustinand ca o iubeste.Eu am ramas in viata lui si ne vedem in continuare cand poate el si chiar daca de vreo doi ani, de cand am aflat de sarcina, apoi urmand casatoria si toate celelalte care decurg din aceasta situatie, plang cat n-am crezut ca o voi face-o intr-o viata intreaga..plang pentru ca am constientizat ca el nu va fi nicicand langa mine si sunt momente cand dorul imens pune stapanire pe mine, cand inima mea si-ar dori sa poata sa-l vada si macar o clipa si-atunci ma consum enorm in singuratatea mea, pentru ca eu nu pot spune nici unui cunoscut prin ceea ce trec. E o relatie secreta, care trebuie sa ramana asa, pentru ca eu sa pot sa ma mai bucur de putinele clipe cand poate fi cu mine. Cand sunt cu el intru parca intr-o alta lume, o lume magica, uit de toate relele si mi-e tare bine, incarcandu-ma de fiecare data cu foarte multe energie pozitiva. Pentru mine el este singurul cel mai bun prieten si chiar mai mult decat atat. El imi stie in mare parte sentimentele si continua sa-mi repete ceea ce de la inceput mi-a spus ca, e limitat ceea ce-mi poate el oferi, adica prezenta lui, de vorbit doar din cand in cand, dar sa inteleg ca nu se poate si ca daca s-ar putea, tot ce mi-ar putea oferi mai mult este a ma vedea mai des si a vorbi cu mine in momentele cand simt asta. N-am nici o indoiala ca nu i-as fi draga si in felul lui, chiar daca nu se exteriorizeaza tine la mine si nu mi-ar face voit rau niciodata…spunandu-mi candva ca evita sa-mi ofere chiar si o imbratisare pentru a nu ma obisnui cu aceste lucruri, dar daca eu i-o ofer imi raspunde acestui sentiment. Iar eu, ce simt pentru el? Eu simt ca as putea da oricand totul pentru el,indiferent cate drumuri separate isi va mai alege in viata, eu imi voi dori sa continuie sa fie in viata mea, simt multumirea ca l-am cunoscut si datorita lui inima mea simte cele mai marete, nobile si curate sentimente. Nu regret nici o clipa ca mi-am lasat sufletul sa zboare catre el, iar toate cate le-am facut au venit din simtirea mea adanca si ma bucur, in ciuda faptului ca sufar cumplit ca nu mi-a fost dat sa traiesc o iubire impartasita, ma bucur ca imi este inundat sufletul de bunatate, iar durerea resimtita neavand ceea ce sufletul meu are nevoie, nu m-a indreptat spre nici un sentiment de ranchiuna, rautate sau altele de genul acesta.Cel mai dureros lucru este ca mi-as dori tare mult sa pot oferi de cate ori simt nevoia, fara a ma gandi vreo clipa c-as astepta ceva in schimb, sunt atatea momente in care mi-ar placea sa pot sa-i ofer atatea lucruri bune, dar, din pacate, n-am cum sa fac asta decat in putinele momente cand ne vedem, si atunci e chinuitor sa nu poti sa dai cand simti…nu pot sa descriu starea ce-o am cand ii daruiesc sentimente, gesturi, mangaiere,lucruri, orice..este balsamul sufletului meu…multumirea din ochii lui pe care de cele mai multe ori am surprins-o, imi este rasplata care nu poate fi comparata cu nimic pe lumea asta.
    Chiar daca este foarte pe scurt povestea mea, va intreb: Este ceea ce simt eu o iubire neconditionata? Eu cred cu toata fiinta mea ca DA.Ce parere aveti? Cum as putea sa trec mai usor in momentele cand mi-e greu si-mi lipseste enorm?

    Comentariu prin Catania | 08/12/2011 | Răspunde

    • Din scurta ta poveste de viata,de iubire,eu inteleg ca nu ai regrete,ca e iubirea pentru care ai da totul si ca tot ceea ce se intampla ,trebuie sa se intample asa.Spui cu toata fiinta ta ca este iubirea pe care simti ca merita sa i-o oferi,atunci ce te face sa suferi? Inteleg ca ceea ce primesti,atat cat e,este tot ceea ce conteaza in viata ta.Oare atat iti doresti?Cum ai vedea o iubire impartasita de ambele parti?ce ai fi dispusa sa faci sau sa nu faci cand celalat ti-ar raspunde cu tot atata iubire,cand tu acum oferi totul ,pentru atat de putin?Este prietenul tau,alinarea ta,iubirea ta…e firesc sa nu renunti la toate acestea si sa te multumesti cu cat primesti, daca nu iti permiti sa-ti doresti mai mult.De obicei cum treci peste dorul de el?cu ce inlocuiesti lipsa lui ca sa poti rezista?El te stie fericita si multumita cu cat primesti,ar putea oferi mai mult atata timp cat nu ceri decat cat iti ofera?
      Astept vesti,Anka

      Comentariu prin ankka | 12/12/2011 | Răspunde

  30. buna ziua ma numesc liliana am 38 ani si sunt speriata si panicata de unele vise pe care eu le asociez cu frica chiar ma trezesc speriata in toiul noptii iar inima imi bate tare si cu greu ma linistesc . ce sa fac

    Comentariu prin cristinica2004 | 09/12/2011 | Răspunde

    • Buna liliana,
      ceea ce imi spui tu ,cere discutii mai ample legate de momentele in care apare frica,ce o declanseaza si de ce sunt legate visele tale.Ai incercat sa asociezi aceasta frica cu ceva ,cu alte trairi ale tale?
      poti sa-mi scrii mai mult pe email .
      cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 12/12/2011 | Răspunde

  31. Buna seara!
    Am o problema cu care ma confrunt de cca 3 ani.Am avut 42 de kg mam ingrasat pana la 64,toata lumea ma critica si se radeam de mine .M-am ambitionat si am slabit 10 kg. Acum am greutatea mea variaza de la 54 la 56 in functie de “perioadele lunii”.Toti prieteni imi spun ca sunt slaba..dar si cand aveam 64 apropiati imi spuneau ca sunt slaba. Cred ca e un fel de obserie am incercat orice pastile,sala,diete cam tot ce se poate. Ce pot face sa imi accept corpul?

    Comentariu prin Bianca | 19/12/2011 | Răspunde

    • Buna Bianka,
      Din ceea ce imi spui tu, inteleg ca nu te accepti asa cum esti,raportandu-te probabil la cea care erai cu 3 ani in urma.Ce s-a intamplat atunci cand te-ai ingrasat brusc?Ce alte evenimente au mai fost in viata ta in acea perioada?Atunci te iubeai mai mult,erai multumita de cum aratai si de ceea ce spuneau apropiatii si prietenii despre tine?Cat de des te gandeai atunci la corpul tau si cum o faci acum?Acum iti doresti sa slabesti pentru ca nu te regasesti in corpul tau sau ceea ce-ti determina aceasta obsesie este legat mai mult de modul in care te simti acceptata de cei din jur?
      Astept sa-mi scrii in continuare,dar incearca sa-ti raspunzi la aceste intrebari .
      Cu drag,psiholog.Anka C.

      Comentariu prin ankka | 22/12/2011 | Răspunde

      • Inainte eram mandra de mine ..pentru ca eram slaba si nu avem solduri ca alte fete si ma mandream cu faptul ca pot manca fara sa ma ingras ..in perioada aceea mi.am marit cercul de prieteni care sa restrans ..nu pentru ca mai dat la oparte pt ca faceau glume si ma simteam porst si m.am retras. Nu ma gandeam foarte des la corpul meu acum ma gandesc zilnic .. chiar si de mai multe ori si vreau sa slabesc pt ca sunt genul de om care tine foarte mult la imagine si nu ma simt bine asa cum sunt. Nu pot sa spun ca ma iubeam pt ca eram mai mica si nu puneam asa mare pret pe cum arat ..dar acum pun ..pt ca sunt la liceu si nu vreau sa fiu genul de fata de care rade toata lumea.

        Comentariu prin Bianca | 28/12/2011

      • Buna Bianca,
        Asi vrea sa te gandesti mai bine ce este de fapt foarte important pentru tine:ce spune lumea despre cum arati,ce spun adevaratii prieteni despre ce fel de persoana esti,cum te simti tu atunci cand te privesti in oglinda sau cate kilograme ai in plus luna aceasta fata de luna trecuta?Ce conteaza de fapt?De cate ori te-ai studiat in oglinda si te-ai acceptat cu mandrie asa cum esti?La ce te gandesti prima data cand iti spui ca vrei sa fii mai slaba?E important sa te clarifici tu cu tine,sa intelegi ce ,pentru ce si pentru cine te face sa-ti doresti atat de mult sa slabesti.Ce te-a facut cel mai mult sa suferi de cand te consideri mai ..plinuta si care e lucrul cel mai minunat pe care l-ai trait in aceasta perioada,raportandu-te la tine,ca persoana?
        Iti doresc mult mai multa incredere in tine,in ce esti tu de fapt si sa reusesti sa intelegi pentru cine este de fapt atat de important ca tu sa arati diferit.
        Cu mult drag,
        psiholog Anka

        Comentariu prin ankka | 15/01/2012

  32. La multi ani,sint maistru electrician ANRE 2A+3B,de 4 ani nu am munca,am vandut apartamentul ca sa poata trai familia formata din 4 persoane fara servici si beneficii,am cautat si dat peste 3000 anunturi gratis s-au platite dar nu am gasit de lucru,sint foarte disperat,puteti sa-mi spuneti ce am de facut in afara de ce stim si putem noi eventual ajutor.

    Comentariu prin florian | 05/01/2012 | Răspunde

    • Buna ziua,
      mesajul tau e de fapt un strigat de ajutor si mi-asi dori sa pot aduce un pic de liniste si speranta pentru familia ta.Din pacate,puterea de a reusi,doar in fiecare dintre noi o putem gasi.Eu asi dori sa incerci sa te gandesti,care a fost perioada cea mai buna ,din acesti ultimi 4 ani,zilele cand ai trait sentimentul de reusita si de bine.Patru ani de,,disperare,,doar un om foarte puternic ii poate depasi si asta ar trebui sa-ti ofere determinarea de a mai incerca altceva sau de a repeta ceea ce ti-a adus multumire.Cine a fost aproape de tine atunci cand te-ai descurcat mai bine,ce nu faceai din ceea ce faci acum sau ce era diferit in viata si familia ta?Incearca o retrospectiva acestor ani,noteaza-ti ce si cand a fost mai bine si ce ar putea sa te ajute acum sa faci ca atunci.
      Mult succes si multa incredere in ceea ce stii si ce poti tu.

      Comentariu prin ankka | 06/01/2012 | Răspunde

  33. buna ziua! pe ce adesa v-as putea trimite un email? multumesc!

    Comentariu prin raluca | 16/01/2012 | Răspunde

    • Buna Raluca,
      te rog scrie-mi aici pe ce tema doresti sa imi scrii,cu cateva detalii si in functie de subiectul abordat, iti voi raspunde cum e cel mai bine sa comunicam.
      Cu drag ,Anka

      Comentariu prin ankka | 16/01/2012 | Răspunde

  34. BUNA SANT ADRIANA AM 31 DE ANI. VA ROG DACA MA PUTETI AJUTA CU UN SFAT AS FI CEA MAI FERICITA PENTRU CA ACUM SANT DISPERATA. DE VREO 3 ANI AM SUFERIT UN SOC MARE, CINEVA DIIN FAMILIE A MURIT DAR AM DEPASIT CU GREU ACEST LUCRU, SI DE ATUNCI NU MA SIMT BINE DELOC ,DE CATE ORI MA DOARE CEVA IN MINTEA MEA SE PRODUCE ACELASI LUCRU ADICA …AS PUTEA AVEA ACEIAS BOALA. DE CE OARE NU MA POT CONTROLA ,SI ATUNCI IMI VIN AMETELI SI STARI DE LESIN.NU AM CU CINE SA VORBESC AM INCERCAT DE CATEVA ORI SA STAU DE VORBA CU CINEVA SI MI SA SPUS CA SANT NEBUNA. SI ACUM STAU SI PLANG IN FATA CALCULATORULUI SI VA SCRIU SI VA ROG SA MA SFATUITI CE SA FAC. AM 2 COPII SOTUL ESTE MAI TOT TIMPUL PLECAT PENTRU CA ESTE SOFER DE TIR ASA CA NU AM CU CINE SA IMPART SUFERINTELE MELE .NU SANT ANGAJATA NICAIERI PENTRU CA NU AM CINE SA STEA CU COPILASII,EI SANT DE 3 SI 6 ANI. VA ROG DIN SUFLET SA_MI DATI UN SFAT CE SA FAC INCOTRO SO IAU PENTRU CA ANALIZE AM FACUT SI TOTUL E OK DE LA CE OARE STARILE ACESTEA DE SLABICIUNE. OARE CHIAR SANT NEBUNA PENTRU CA VREAU SA TRAIESC. VA MULTUMESC SI MA IERTATI CA V_AM DERANJAT CU ACEST SUBIECT.

    Comentariu prin Adriana | 14/03/2012 | Răspunde

    • Buna seara Adriana,
      din ceea ce imi povestesti tu inteleg ca ai nevoie sa discuti cu cineva despre starea ta actuala.Este foarte important si frumos ca iti doresti sa traiesti ,ai si motivatie si probabil si multe vise de realizat.Starea ta este cu siguranta indusa de ceea ce a patit persoana despre care spui ca a murit cu 3 ani in urma.Sunt multe de discutat pe marginea a ceea ce stii tu despre boala care a dus la acel deces,despre cat de apropiata ,de importanta era acea persoana pentru tine si in ce conditii a descoperit boala si cum a fost tot parcursul ei.Ce cazuri similare cunosti si cum de la acest eveniment se intampla toate acestea,ce te-a ingrijorat cel mai mult si ce similitudini vezi tu intre voi.Cu siguranta pentru tine e vorba de cateva sedinte de terapie ,nu doar de o discutie cu mine ,pentru ca e important sa intelegi ce declanseaza in tine acele stari si cand,in ce momente se produc cel mai des.Poti contacta un terapeut din orasul in care locuiesti ,cu siguranta te va putea sprijini in problema ta.Iti doresc multa sanatate si incredere in tine.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 15/03/2012 | Răspunde

  35. Va multumesc foarte mult pentru sfat. Banuiam ca e nevoie de mai multe sedinte dar totusi am vrut sa aud din vorbele unui specialist.Eu sant din Bihor am uitat sa specific in comentariul de ieri.Si eu va doresc sanatate multa si sper sa imi revin cum am fost inainte…SA NE AUZIM DE BINE.

    Comentariu prin Adriana | 15/03/2012 | Răspunde

  36. Buna ziua,am un baietel de aproape 8 ani ,si ma confrunt in ultima perioada cu episoade de nervi din ce in ce mai dese si obositoare.Niciodata nu a fost un copil prea ascultatorsau linisttit.Nci noi nu suntem cei mai calmi parinti…
    Copilul are un fond emotiv totusi in public nu se maniesta de rusine…la scoala defel…doar acasa cu noi parintii si cu bunicii cand sta la el.Dar nu sunt crize clasice de nervi cum fac copiii la anumite interdictii sau ma rog cand nu li se face pe plac.Se enerveaza foarte tare pe cuvinte care nu le intelege ,expresii …dar nici nu are rabfare sa i le explic….trebuie sa repet cuvintele intr-un anumit fel sau identic pare o obsesie in legatura cu cuvintele…..ma pune sa repet o fraza daca nu intelege dar strict identic ..daca nu o fac se enerveaza foarte tare.Ma mira asta pentru ca e un copil foarte destept si de la o varsta foarte mica a inteles cuvinte foarte grele …asa din context iar acum daca spun o fraza simpla nu intelege ,vrea definitia fiecarui cuvant,nu reusesc pe intelesul sau imediat se enerveaza si se blocheaza si nu mai asculta nimic …oricat explic oricat de simplu pot.E foarte destept de aceea ma deruteaza ,a invatat literele la 3 ani la 4 ani citea cursiv…era incapatanet dar nu am avut probleme de genul acesta.Se enerveaza cumplit daca nu poate termina o fraza pe care vrea sa o spuna daca intervine cineva ,cu o intrebare sa intervine un zgomot …..reia intrebarea de la inceput de fiecare data pana se face liniste si cei din jur asculta cu atentie totul….pare un comportament obsesiv…mi-e si mila de el…il iubesc enorm dar efectiv nu putem avea un dialog niciodata spune ca nu ma adresez corect oricat de multe eforturi fac …. sa nu credeti ca sunt o nescolita …..ce nu intelege nu e corect pentru el.In rest cuminte la scoala ,timid cu restul lumii….nu-mi face o boacana dar nu putem avea nici cel mai mic dialog ,nici macar la nivelul varstei de 3 ani….vesnic cand ma apropriu de el se crizeaza….sufar e sufletul meu si scopul meu in viata…sper sa-i treaca … e rau si pentru el si pentru mine….

    Comentariu prin IVAN CRISTINA | 09/04/2012 | Răspunde

    • Buna ziua,
      din ceea ce imi spui despre baietelul tau, inteleg ca este coplesit de dragostea si atentia ta,iar ingrijorarea ta e legata de comportamentul lui tocmai in relatia cu tine.Cat de mult poate el decide asupra lucrurilor care ii plac sau asupra activitatilor care ii fac placere?Ai incercat vreodata sa-l rogi pe el sa-ti explice anumite cuvinte asa cum le stie sau le intelege el ca sa cunosti nivelul lui de intelegere?Ce ar mai putea invata el acum?Care ar fi lucrurile care il linistesc si ii fac placere?Ai putea sa incerci sa-i propui sa vina el cu anumite idei despre cum sa vorbiti,despre ce sa vorbiti si eventual chiar ce isi doreste cel mai mult sa faca?Probabil nu esti din Constanta ca sa purtam o discutie in trei,dar am convingerea ca daca il lasi sa vorbeasca mai mult despre ce isi doreste el sa auda,ve.ti gasi o punte frumoasa de comunicare,asa cum spui ca reuseste sa faca in public sau la scoala.
      Probabil cheia e la tine,trebuie doar sa descoperi cat ,pana unde si care sunt dorintele si placerile lui in relatia cu tine.
      Stati putin de vorba amandoi,mai mult despre el.
      Sarbatori frumoase,Anka

      Comentariu prin ankka | 11/04/2012 | Răspunde

  37. Probabil ca intotdeauna cheia e la parinti dar nu stiu sa o foloseasca cum trebuie sau la momentul potrivit…..Am sa incerc sa am mai multa rabdare,deocamdata copilul e in vacanta la bunici ,cand va reveni am sa incerc sa schimb tactica ..
    Ce il linisteste?…seara cand este prea obosit pentru a fi obraznic este foarte iubitor,sunt momentele noastre …de dragoste si chiar de discutii mai serioase ,,,,voi incerca sa vorbim mai mult despre el ..sa vedem…
    Sarbatori fericite ! si multumesc ca v-ati facut timp pentru mine.

    Comentariu prin IVAN CRISTINA | 11/04/2012 | Răspunde

  38. Eu nu am curajul sa vorbesc deschis despre mine. Niciodata nam putut so fac …si am atatea care ma apasa , am nevoie de cineva cu care sa pot comunica , in fata caruia sa ma deschis dar nu pot avea incredere in nimeni. Si incerc sa aflu un raspuns la intrebarea asta dar in zadar …
    Crede-ti ca d-voastra a-ti putea sa schimbati ceva ? Sa imi deschide-ti ochii intr-un fel sau altul ? Sa pot avea incredere in cei apropiati mie ?

    Comentariu prin Alin | 01/06/2012 | Răspunde

    • Alin,eu pot sa-ti raspund ,intrebandu-te pe tine ce crezi legat de ajutorul pe care ti-l pot oferi eu? Esti hotarat sa vorbesti cu mine despre ceea ce,,te apasa”?Cat de mult iti doresti sa fii ascultat si cat vrei sa asculti? S-a intamplat in viata ta sa poti povesti vreodata ceva din trairile tale interioare sau macar un episod personal si sa simti ca nu esti ,inteles,ascultat? Cine au fost persoanele cu care ai simtit ca poti fi in siguranta si daca iti amintesti,ce s-a schimbat de atunci si cand ai decis ca nu e nimeni de incredere in jurul tau?
      Sunt cateva intrebari la care e bine sa-ti poti raspunde.Pasii pot fi foarte mici, dar pe un drum sigur ,totul tine de tine ,de cum percepi tu ajutorul si comunicarea,ce iti doresti sa obtii si ce ai avut pana acum.Cu siguranta avem ce discuta legat de schimbarea pe care ti-o doresti si e important sa stii inainte de toate daca eu asi putea sa schimb ceva.
      Multa incredere in tine si in ceea ce vrei tu sa faci!
      Succes ,Anka

      Comentariu prin ankka | 02/06/2012 | Răspunde

  39. am si eu o intrebare….vreau sa stiu care e parerea dvs in privinta cu aceasta problema.eram intr-o locatie cu viitorul meu sot unde erau 2 animatoare..cu care unii baieti faceau poze,la care prietenul meu m-a intrebat daca poate face si el o poza cu fetele.bineinteles deranjata de intrebare i-am spus ca poate face poza doar ca sa vad daca chiar face.dupa ce a facut poza eu i-am reprosat ca am vrut sa vad daca il duce capu sa faca poze…el stiind ca eu sunt oarecum geloasa.bineinteles ca el considera ca tot eu sunt vinovata ca i-am zis ca poate sa faca poza,si tot el este revoltat pe situatie.as vrea sa-mi raspundeti daca se poate sa va dati cu parerea cine este vinovat.Va multumesc.

    Comentariu prin ale | 10/06/2012 | Răspunde

    • Buna Alexandra,in ceea ce imi povestesti tu, nu caut vinovatul situatiei.Important e doar ceea ce simti tu.Spui ca insasi intrebarea lui te-a deranjat,ceea ce ma face sa cred ca daca i-ai fi raspuns dupa ceea ce simteai ,raspunsul ar fi fost diferit.Nu stiu cat de bine cunoaste el gelozia ta de care imi spui,dar cerandu-ti permisiunea,a dat dovada de iubire si ca ii pasa daca tu poti accepta sau nu.In situatia in care ar fi decis sa faca acea poza fara sa te intrebe,cum ai fi reactionat?Incearca sa stabilesti cu el limitele cuvantului,, da”pentru tine,cat din DA sa inteleaga.E cel mai usor ca sa nu ajungeti la discutii,sa vorbesti cu el despre ceea ce poti accepta,ce iti place si ce nu si cat de mult poate decide el.
      Iti doresc o viata frumoasa alaturi de el,bazata pe multa incredere,respect si iubire.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 27/06/2012 | Răspunde

  40. Buna ziua!Am 32 de ani si sunt cu sotul meu de 16 ani. Primul barbat si unicul in viata mea. Nu avem copii, nu pt ca nu ne-am dorit, dar nu s-a intamplat,desi am facut destule investigatii in sensul acesta. In tot acest timp m-a inselat de foarte multe ori, aventuri de 5-6 luni sau mai mult si chiar o relatie de 4 ani cu o fata mai mica cu 10 ani.La inceputul relatiei treceam mai usor peste aceste lucruri, pt ca il credeam cand imi spunea ca nu este adevarat sau ca nu se va mai intampla, imi facea tot felul de promisiuni, ne faceam planuri de viitor si treceam peste. O data acum vreo 7 ani,chiar a plecat de acasa vreo 2 saptamani in urma unei discutii. Aflasem ca are o relatie de 8 luni cu o fata, el nu a recunoscut si pt ca s-a simtit jignit a plecat, pt ca spunea el ca i s-a luat de nebunia mea. Dupa 2 saptamani m-a cautat, mi-a promis cate in luna si in stele, bineinteles ca nu mi-a dat dreptate. Apoi a urmat nunta, asta a fost acum 6 ani. Si dupa acest incident, primea telefoane cu nr privat si nu numai, la orice ora din zi si noapte. Cand il intrebam imi spunea un nume de vreun prieten,dar niciodata nu-mi arata, chiar avea coduri pe telefoane si un timp avea un telefon ascuns in masina.Am mai descoperit unele indicii,dar imi spunea ca sunt nebuna, ca ii caut motive de cearta, daca auzeam vocea fetelor din telefon imi spunea ca ce sa le faca el, daca ele il cauta. Mereu era nevinovat.Lipsea de acasa, cu scuza ca are afaceri, se ducea in discoteci, pe mine nu ma lua pt ca nu e locul indicat pt o nevasta. Acasa nu-i lipsea nimic, ii faceam tot ce isi dorea, ii faceam tot felul de surprize de zilele de nastere,de nume,de sarbatori, el mai mereu uita de ziua mea. Imi datea uneori dupa ziua mea 50-100 lei sa-mi iau ceva. Dar nu valoarea ma interesa, ii spuneam si lui acest lucru, dar era rece, distant, era afectuos doar dupa impacari si asta dura maxim 1-2 saptamani.
    Acum 2 ani am aflat de la amanta lui ca au o relatie de 4 ani si ceva, mi-a aratat poze cu ei la ea acasa, in pat, discoteci, sarutandu-se, mi-a spus ca m-a sunat in acesti ani de mai multe ori,uneori ea m-a jignit mult, alteori mi-a cerut ajutorul ca nu scapa de sotul meu. Eu nu am stiut ca e vorba de aceeasi fata.Inainte de asta cu vreo 6 luni aflasem de ea, i-am cerut sotului meu divortul, ne-am separat,dar stateam in aceeasi casa. El tot incerca sa ne impacam, imi promitea ca e alt om, ca a terminat cu fata asta si ca vrea sa fim o familie.Exact dupa ce ne-am impacat, cand credeam ca este bine intre noi,m-a sunat fata aceasta. Mi-a spus ca l-a urmarit de multe ori si l-a prins cu altele. Culmea: aflam ca sotul meu are si o amanta si alte aventuri pe langa. Am suferit enorm, mi-am luat bagajul si am plecat din casa.
    Dupa foarte multe insistente din partea sotului, a nasilor, a familiei lui, dupa ce si acea fata m-a sunat si mi-a spus ca au terminat relatia, ca ea il iubeste enorm,dar el m-a ales pe mine, m-am intors acasa. Dar ceva in mine era distrus, nu ma mai puteam bucura de viata alaturi de el si totusi am mai dat o sansa relatiei.
    Anul trecut in iulie am descoperit din greseala ca ramasese facebook-ul si mess-ul lui activat, discutii intre el si aceasta fata care nu era in tara. EL ii spunea ca abia o asteapta sa o rapeasca si sa fie doar ei, sa se iubeasca si sa retraiasca momentele frumoase in trecut, ca el vrea sa se casatoreasca cu ea si tot felul de vorbe de acest gen. Iar ea mereu era mai rece, nu-l credea, zicea ca are pe cineva,iar el ii spunea ca o va astepta oricat. Pe langa aceste discutii era zeci de alte discutii cu alte fete, unele pe care le stiam din vedere. Am aflat de aventuri ce durau de 4-5 luni, am aflat pe la chefuri si cu cine fusese etc. Cand l-am confruntat cu aceste lucruri, mi-a spus ca sunt la misto, altele ca nu sunt scrise de el, ca pt el nu inseamna nimic nici una dintre acele fete…..
    Ne-am separat din nou, dormeam in aceeasi casa, dar in camere diferite, pentru ca zicea sa nu ne despartim ca sa vorbim, ca sa-mi demonstreze ca ma insel asupra a ceea ce am vazut.Am stat pana in decembrie, nu am simtit, nu am vazut nici o schimbare, el isi continua viata libertina.
    Din decembrie am plecat la ai mei. Vreo 2 saptamani m-a lasat in pace, dar din ianuarie a inceput cu mesaje ca se schimba, ca si-a propus lui sa fie alt om, ca vrea sa fim o familie, sa avem un copil, recunoaste ca mi-a gresit foarte mult, ca nu descurca fara mine in treburile casei, ca rade lumea de el fiind o persoana cunoscuta in oras. Ca sa mai incercam, sa-i mai dau o sansa.
    I-am explicat ce simt: nu-l mai iubesc, tin la el ca la un prieten, nu-l pot privi ca imi aduc aminte de tot raul, nu-i doresc raul, nu mai am incredere orice ar face si ar spune, nu simt nici o atractie fata de el, pe plan intim nu-i pot raspunde, doar daca incearca sa ma atinga din reflex ma retrag, uneori imi vine sa-i reprosez in fata atatea lucruri,nu mai am rabdare sa vorbesc cu el, nu ma simt bine in preajma lui, sunt tensionata.
    I-am spus toate aceste lucruri si a zis ca nu e problema, ca sa intorc acasa ca el ma face sa-l iubesc din nou, sa am incredere in el. Daca a vazut ca refuz, a inceput cu mesaje si telefoane ca se omoara si o zi intreaga m-a terosizat cu astfel de mesaje si m-am intors, dar fara haine, doar cateva schimburi.
    Sunt 2 luni de cand sunt aici in casa, zilnic imi vine sa plang, fac curat, spal, calc, fac mancare ca tine regim sa slabeasca, ii pun masa si atat.Nu simt nici o schimbare, el vorbeste si-si da intalnire cu fete din oras in continuare pe internet, imi spune ca e din vina mea pt ca intre noi nu mai e comunicare, dar ca se limiteaza doar la a vorbi pe net, nu se intalneste cu ele. Si asta mi-a spus pt ca am vazut in treacat cand i-a scris unei fete, pt ca in rest are cod pe tableta. Are dreptate, acum este vina mea,nu mai vorbim decat necesarul,dar nu mai pot discuta cu el, parca orice apropiere si verbala imi sfasie inima si acea durere si dezamagire se resimte mereu. Nu avem relatii intime, pt ca l-am respins, nu pot, parca nu as fi facut niciodata ceva cu el, parca e un strain. Niciodata nu m-am mai indragosti de el si i-am spus, dar nici nu accepta sa ne despartim.
    Daca plec o sa inceapa iar cu mesaje ca se omoara, desi am vazut ca are o evaluare psihologica facuta de curand (a avut o problema penala cu un scandal si in urma acesteia i s-a facut aceasta evaluare). In ea scrie asa, citez:riscul de recidiva(despre bataia respectiva) este mediu spre mare, risc mare de punere in pericol a sigurantei publice si risc scazut de punere a sa prin sinucidere/vatamare.
    Stiu ca alaturi de el nu voi fi fericita, nu cred in schimbarea lui, imi spune sa ma duc la doctor sa-mi dea pastile sa uit, sa trec peste ce a fost, ca de acum va fi bine. Dar ma intreb, bine pt cine? Cand il intreb ce nu a mers in relatia noastra, de ce a simtit sa faca acele lucruri, zice ca nu si-a dat seama, ca nu i-a lipsit nimic, ca a alunecat fara sa se gandeasca, ca poate are farmece facute.
    Sunt foarte multe de spus, s-asa am scris o gramada. Nu stiu daca mai pot sa fac ceva si daca mai merita sa lupt pt aceasta casnicie.
    Va multumesc ca existati,m-am mai descarcat putin. Si ma scuzati pt spatiul ocupat!

    Elenys

    Comentariu prin elenys | 15/06/2012 | Răspunde

    • Buna ziua Elenys,
      povestea ta de viata,rezumata la ceea ce mi-ai scris tu,pare a fi povestea unei femei foarte intelepte,puternice si care isi doreste acceptare,intelegere si multa iubire.Intreaba-te pe tine daca mai merita sa lupti pentru aceasta casnicie,eu,nu iti pot da raspunsul deoarece tu deja il stii.Imi scrii ca numai exista sentimente,dorinta din partea ta;atunci ce simti pentru acest om?Imi spui ca faci totul pentru el sa-i fie bine si te intreb ce face el pentru tine,sa-ti fie bine din punctul tau de vedere?Cunoaste dorintele si nevoile tale?Cum ar fi pentru tine sa fii fericita?Ce schimbari ai face?Ai vorbit cu el despre ceea ce iti doresti tu din partea lui? Si daca da,cat de mult din astea le face,le respecta si nu le uita?Cum iti demonstreaza el tie cat de mult contezi,in ce momente o face,ca inteleg ca tu prin tot ceea ce faci ,ca femeie,gospodina si sotie,reusesti sa-l faci sa aibe nevoie de tine;poate fi vorba de acea parte pe care tu o daruiesti cu multa intelegere si iubire si pe care nu o poate gasi in alta parte.Elenys,incearca sa vezi viata uitandu-te la ceea ce ai tu din relatia cu el.Cum ar fi viata ta fara el si cum ar fi viata lui fara tine?Ce simti cand te gandesti la asta?Convingerile tale sunt cele ce conteaza si bazeaza-te pe ce simti.In viata nu suntem responsabili decat de viata noastra si ar trebui sa o traim asa cum ne dorim.Am convingerea ca stii sa rezolvi aceasta situatie,ca ai curajul sa te uiti in oglinda ,sa duci lucrurile pe drumul care inseamna normalitate si fericire pentru tine.
      Mult succes si incredere maxima in deciziile tale.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 27/06/2012 | Răspunde

      • Va multumesc foarte mult! Mi-ati pus atatea intrebari ca sa reflectez. Am vorbit cu el de ce-mi doresc, cum ar trebui sa fim, sa ne schimbam pt a ajunge undeva la o linie de plutire. Din gura zice ca am dreptate, dar faptele lui spun contrariu.
        Mereu imi spune ca vrea sa fim impreuna din nou, iar acum 2 zile m-a cautat o fata si mi-a aratat discutiile lor de pe mess si telefon si sotul meu ii cerea sa formeze un cuplu,o invita la el ca ii va gati el si o va rasfata(asa ceva cu mine nu a facut nici cand eram operata sau bolnava la pat, ma punea sa o chem pe mama), se intelegea ca s-au intalnit, el i-a spus ca nu mai e insurat, ca a bagat divortul, iar ea pt ca nu avea incredere totala in el, m-a cautat ca sa-i confirm ca noi doi am divortat.
        Sincer am ramas pe ganduri, de ce vrea sa se impace cu mine si-mi spune ca s-a schimbat si pe la spate meu, face ceea ce face.
        Cand l-am intrebat cine este fata aceasta, a zis k nu stie daca a schimbat 5 vorbe cu ea pe internet, in rest nimic. Nu recunoaste nimic.
        Si el mai spune ca trebuie sa am incredere in el!
        Va multumesc si va felicit pt ceea ce faceti!

        Comentariu prin Raspuns de la Lorena | 27/06/2012

  41. Sunt casatorita de 13 ani. Nu am copii. M-a inselat de nenumarate ori. La inceput eram copila si treceam mai usor peste infidelitati, dar cu timpul au inceput sa lase urme adanci. Imi promitea ca se schimba de fiecare data, dar frecventa cluburi, baruri pe motiv ca are treburi si se intalneste cu oameni pt afaceri. O viata sociala nu prea aveam. Eu cu serviciul, apoi treburile in casa, iar cand aveam eu timp, el ori era prea obosit si nu avea chef de iesit, ori avea afaceri, ori nu ajungea pe acasa. Foarte rar ieseam impreuna, in tot timpul asta el se ducea si la mare, munte fara mine, nu-mi puteam lua concediu oricand. 
    Nu a fost de acord cu nici o prietena sau colega de a mea si uneori imi impunea sa nu mai iau legatura cu ele. 
    Ne-am deschis o afacere, a trebuit sa-mi las serviciul sa ma ocup, ca sa nu fie nevoie sa angajez pe altcineva. El foarte rar trecea, doar ca sa ia banii, pt ca el gestiona banii. Cheltuia foarte mult, pe haine, cele mai noi masini, telefoane, distractii. Eu trebuia sa-i cer bani pt orice nimic. Ma simteam foarte prost, parca eram o intretinuta desi eu munceam sa fac toti banii aceia. Uneori nu-i mai ceream de jena pt ca se intampla sa-mi spuna ca are alte treburi cu ei. Imi parea foarte rau ca mi-am lasat serviciul, nu-mi placea ca trebuie sa depind de el sa-mi dea bani. 
    Avea telefoane codate, cat era in casa mai mereu le tinea pe silence, era sunat si noaptea. Nu suporta sa ma uit in vreun telefon, daca o faceam iesea un scandal monstru. Eu ii ceream explicatii de anumite mesajede dragoste intre el si altele, iar el urla si spunea ca eu sunt de vina de toate, pt ca daca nu ma uit in telefoane nu ar mai fi motive de cearta. Ca ar trebui sa-mi vad de treburile mele, de casa, de familie, ca pt el nu inseamna nimic acele fete, pt ca altfel nu ar mai sta cu mine. Si sa fiu recunoscatoare ca el vine tot la mine de atatia ani, nu ca altii care lipsesc cu zilele. 
    Orice discutie, orice nemultumire pe care vroiam sa i-o spun, se intorcea impotriva mea. L-am intrebat de ce simte nevoia de a fi cu alta femeie, ca sa stiu unde gresesc eu. Imi spunea ca totul e ok cu mine, dar pt el nu au importanta acele femei, greseste fara sa vrea, uneori anturajul. Dar tot o face de atatia ani. Am fost jignita si sunata de unele dintre femeile lui, am poze cu el si una dintre amante cu care a stat vreo 5 ani. Am aflat exact cand s-a terminat relatia lor. Ea m-a jignit de multe ori, dar nu stiam ca e aceeasi persoana. El imi reprosa ca e vina mea ca stau de vorba cu ele. 
    Ne-am separat de mai vreo 3 ori, de fiecare a venit dupa mine, promitand ca se schimba, ca va fi mai atent cu mine, ca nu va mai calca gres niciodata, ca sa facem un copil. De fiecare data si-a calcat promisiunile, aceste desparti au fost cam la distanta de 1-2 ani de fiecare. 
    De 6 luni am plecat de acasa in urma unor discutii tot pe aceeasi tema: femei, lipsa de acasa, daca eu nu-i ceream bani de mancare, nici nu-mi lasa. O data chiar am vrut sa vad daca se ofera sa-mi lase bani de mancare, nu zic de alte necesitati. Dupa 2 saptamani i-am cerut eu si i-am spus de acest ” test” si era foarte nervos, ca eu caut motive de cearta. 
    De cand am plecat ma cauta intruna sa ma intorc sa-i mai dau o sansa. Acum imi spune ca s-a saturat sa se umileasca atat sa vina la parintii mei dupa mine, acum e bland la vorba si-mi promite luna de pe cer, promite ca se va schimba, ca nu si-a dat seama ca nu sunt fericita, acum ma ameninta sau imi spune ca va fi foarte rau de mine, ca voi ajunge rau, ca nu am nimic, ca el are tot, de la casa (noastra), masina, bani. Toate astea le-am facut impreuna, dar nici nu are de gand sa imparta ceva. Masina mea mi-a vandut-o exact inainte de a pleca eu din casa, are cunostinte si nu a fost nevoie de mine sa semnez ceva. A vandut-o pt ca sa porneasca el alta afacere pt el. Cea d-inainte am inchis-o si astfel am ramas fara nici un venit. Era destul de profitabila, dar sunt multe de spus in aceasta privinta si nu asta e motivul discutiei mele. 
    Daca vrea sa ma atinga sau sa ma sarute, il resping, parca din reflex, nu mai simt nici o atractie fata de el, nu mai pot avea incredere desi el promite ca va fi altfel, ca si-a dat seama ca vrea o familie si sa ma gandesc bine ca el tine la mine pentru ca altfel nu ar fi venit atatea luni dupa mine ca sa ma readuca acasa. 
    Mi-e imposibil sa-l cred ca va fi altfel, ca vom fi o familie normala. Nu stiu daca s-a schimbat, dupa atatia ani de incalcari a promisiunilor, e greu sa-l cred. Nu ma pot apropia de el tocmai din motivul asta ca nu-l mai cred si nu mai am varsta sa traiesc cu el o perioada si apoi iar sa ma faca sa sufar. El imi tot cere sa iau o decizie ori ma intorc acasa ori divort pt ca vrea sa aibe o femeie langa el, nu mai vrea sa stea singur, nu se descurca cu treburile in casa, desi lunile astea m-am dus de cel putin o data pe saptamana de i le-am facut pt ca se plangea de acest lucru, ca nu se descurca. 
    Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa aleg, intoarcerea si posibila esuare sau divortul. Cand ma gandesc la divort, nu gandesc ca-mi pare rau ca renunt la el, ci la tot ce am realizat pe plan material si la care va trebui sa renunt la tot si eu chiar am muncit pt tot si am pus suflet pt ele. Daca ma gandesc la el cum ar fi sa-l stiu cu altcineva nu simt gelozie pt ca nu ar fi prima oara cand el ar fi in postura asta, poate putina durere stiind ca acea fata se va bucura de casa, bani, pt care si eu am muncit si poate ca pe ea o va respecta si se va purta cum nu a facut-o cu mine. 
    Poate eu am gresit cum zice el si am ajuns in situatia asta, ar fi trebuit sa nu bag in seama astfel de lucruri si sa-mi vad de casa mea. 
    Va rog din suflet spuneti-mi o parere avizata! Astept cu multa nerabdare rapunsul dvs!

    Comentariu prin Lorena | 24/06/2012 | Răspunde

    • Buna Lorena,
      din ceea ce imi scrii tu,inteleg ca ai ajuns la punctul in care atat tu cat si sotul tau, vreti ca tu sa iei o decizie privind casnicia voastra.Mi-ai scris ca,sotul tau,dupa ce te-a tot cautat,a incercat in nenumarate randuri sa te readuca langa el,a ajuns acum sa iti ceara sa te decizi ,pentru ca :,, vrea sa aibe o femeie langa el, nu mai vrea sa stea singur, nu se descurca cu treburile in casa”.El si-a exprimat intr-un anume fel ,nevoia lui de a te avea cu el.Tu,ce iti doresti din partea lui,care e rolul lui in viata ta? Ai vorbit cu el despre asta,e dispus sa faca,, cel putin o data pe saptamana de i le-am facut pt ca se plangea de acest lucru, ca nu se descurca”. ,atunci cand ai nevoie? Dar,e suficient pentru tine,sau,ce ar putea sa schimbe el in viata ta,ca sa il poti dori langa tine?Daca mai ai nevoie de timp ca sa te decizi,discuta cu el in legatura cu dorintele,planurile si nevoile tale.Fii tu importanta pentru tine ,macar acum.Spui ca,,acea fata se va bucura de casa, bani, pt care si eu am muncit si poate ca pe ea o va respecta si se va purta cum nu a facut-o cu mine. ” si asta te-ar face sa suferi.Cand crezi ca suferinta e mai mare?Ce conteaza mai mult? Ca acea fata va fi fericita si se va bucura de munca ta sau ca tu nu va mai trebui sa muncesti pentru multumirea lui?Sunt convinsa ca ai puterea de a lua decizia cea mai buna pentru TINE. Cum e o casnicie frumoasa si fericita pentru tine,cat de important e ce ai facut pana acum si cat conteaza ce poti face pe viitor?Raspunde-ti la toate aceste intrebari.
      Multa incredere si succes!
      Cu drag ,Anka

      Comentariu prin ankka | 27/06/2012 | Răspunde

      • Multumesc si scuzati ca am scris mai sus, eram prea entuziasmata ca citesc o parere avizata.

        Comentariu prin Lorena | 27/06/2012

  42. Buna ziua ! Ma numesc Cristina si am 35 ani si o fetita de 11 ani , sunt despartita si am o relatie cu un baiat de aproximativ 8 luni. Decand ne-am cunoscut nu ma prezentat niciodata familiei si nici prietenilor , este foarte ascuns si vorbeste foarte putin despre el si despre apropiatii lui sau mai bine zis mai deoc . Am incercat sa stau de vorba cu el si sa-l intreb de ce nu vrea sa ma cunoasca nimeni si el imi zice mereu sa am rabbdare . Din cate mi-a spus nu are copii , nu e casatorit si locuieste cu ai lui . De ziua lui i-am spus ca-i fac o surpriza ca vin la el acasa si mi-a spus ca nu-i plac surprizele , si ca ce sa caut la el , ca tatal lui este bolnav etc… Mi se pare ciudat si imi spune ca vrea sa se mute cu mine , cu chirie dar fara sa-i cunosc parintii . Imi spune ca ma cunoaste mama lui daca il intreb de unde ? imi raspunde din fotografii . in general s-a purtat frumos cu mine si nu stiu ce sa fac , sa renunt la el sau sa mai ai rabdare asa cum spune el . M-am gandit ca ii este rusine cu mine cu faptul ca am un copil sau nici eu nu mai stiu ce sa cred . Este pentru prima oara cand apelez la un psiholog . Multumesc si sper sa-mi raspundeti
    !

    Comentariu prin CRISTINA | 06/10/2012 | Răspunde

    • Buna Cristina,din ceea ce mi-ai scris tu,inteleg ca ai indoieli in privinta relatiei pe care o ai cu acest baiat.Cat de bine il cunosti pe el,dupa 8 luni,ce ti-ai dori sa mai stii despre el,faptul ca nu ii cunosti familia este un motiv suficient de puternic de a renunta la el?Imi vorbesti despre rusine si despre ceea ce ar putea duce la renuntare.Pentru tine faptul ca ai un copil ar putea fi o rusine?Te-ai gandit ca pot fi lucruri cu care ti-ar fi tie rusine daca le-ai sti despre familia lui?Peste ce ai putea trece intr-o relatie de iubire si peste ce nu?E important pentru tine sa reusesti sa identifici motivele pentru care ar putea sa-ti fie rusie cu partenerul tau si eventual sa ajungi sa discuti cu el ceea ce ar putea insemna o problema pentru tine.Gandeste-te ca ar putea ca ceea ce tu consideri sa fie o surpriza placuta pentru el,poate fi o surpriza neplacuta pentru tine.
      Iti doresc incredere in tine si in persoana de langa tine,
      Cu drag,Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 11/10/2012 | Răspunde

  43. Multumesc pentru raspuns ! Mie nu mi-e rusine cu , copilul meu m-am gandit ca poate lui ii este rusine , dar m-am gandit si la varianta ca poate lui ii este rusine cu familia lui . Acum cateva zile am insistat spunandu-i ca o prietena de-a mea cunoaste pe cineva la el in bloc si ca stiu cate ceva despre el chiar daca el nu vrea sa-mi spuna .A ramas uimit si intr-un final mi-a spus ca sora lui este bolnava psihic facand un soc in urma examenului de bac , si ca tatal lui este bolnav si trebuie sa se opereze . Oare asta sa fie tot ? Cum pot sti daca el este asa ascuns ?Cum v-am spus el se poarta frumos cu mine in general si are partile lui bune dar cel mai mult ma deranjeaza faptu ca este foarte ascuns si uneori minte ca sa nu spuna adevarul . Va multumesc !

    Comentariu prin CRISTINA | 14/10/2012 | Răspunde

  44. Am o relatie cu un tip de aproape 10 luni,dar in tot acest timp nu reusesc sa-i inteleg comportamentul.E inchis in el,nu comunica,parca ii e frica sa vorbeasca cu mine.Din acest motiv in urma cu 3 luni am luat hotararea sa punem punct relatiei.I-am explicat si de ce fac asta,si a avut o reactie foarte urata.Parca se transformase,nu mai era cel pe care-l cunoscusem.Si vreo saptamana m-a bombardat cu mesaje jignitoare zi si noapte.Nu i-am raspuns la nici un mesaj.Dupa 2 sapt am zis sa-i mai acord o sansa.S-a mai schimbat putin nu foarte mult.Vrea sa ne casatorim,sa avem o familie dar nu-i inteleg comportamentul si nu stiu ce sa fac.Astept un sfat de la voi.Va multumesc!

    Comentariu prin andra oana | 02/12/2012 | Răspunde

    • Buna seara,
      din ceea ce mi-ai scris inteleg ca in momentul actual ai reluat relatia cu el dupa ce te-a jignit si te-a agasat cu mesajele urate.Este cumva vorba de teama?Nu imi dau seama daca accepti aceasta relatie doar pentru ca te sperie comportamentul lui sau exista din partea ta pentru el ,sentimente frumoase de iubire,intelegere si respect?Spui ca lui ii e frica sa vorbeasca cu tine.E important daca tu simti acest lucru sa incerci sa-l lamuresti.Insa o relatie cladita pe temeri,retineri si nesiguranta nu poate avea un final frumos.De aceea e bine sa incerci sa lamuresti lucrurile cu el sau macar sa evaluezi tu singura relatia.Ce este bun,ce e frumos,ce e diferit si ce ar putea sa te faca sa renunti sau sa pastrezi relatia? Sunt intrebari la care e bine sa incerci sa-ti raspunzi si nicidecum nu e indicat sa iei decizii daca ceea ce simti tu nu coincide cu ceea ce spune el ci mai degraba cu ce transmite el dincolo de vorbe.
      Iti doresc mai multa incredere in tine si hotarare in ceea ce-ti doresti cu adevarat.
      Anka

      Comentariu prin ankka | 10/12/2012 | Răspunde

  45. Buna,as dori sa vorbim pe privat daca se poate.
    Va multumesc!

    Comentariu prin dalina | 06/12/2012 | Răspunde

  46. Buna dimineata!Ma numesc Georgiana,am 23 de ani si sunt studenta la medicina,in anul 5,necasatorita.Am o problema care ma framanta foarte tare si caut un raspuns la toate intrebarile mele care ,recunosc, ma macina ingrozitor.Ingrijorarea mea pleaca de la faptul ca pot fi insarcinata,inca nu am facut un test de sarcina,dar asta ar fi banuiala mea.Pe o parte ma gandesc sa pastrez copilul,pe de alta parte ma sperie gandul de a face avort din diverse motive.Nu stiu cum vor reactiona parintii mei,nu stiu cat de tare voi fi eu,mai ales ca va urma un an destul de greu pentru mine,cu licenta si examen de rezidentiat.Intrebarea mea este:oare ce ar putea fi mai bine pentru mine si linistea mea?Sa-l pastrez,avand in vedere ca ar fi primul copil si alte femei nu au sansa sa aduca pe lume nici macar unul(ma ingrozeste acest gand ca poate prin renuntarea la sarcina ,nu as mai putea avea apoi altul)sau sa ma gandesc mai bine,poate nu e momentul…mi-e teama ca altii ma vor judeca si ma vor privii poate cu alti ochi spunand probabil ca exista multe metode de contraceptie si eu totusi am ramas insarcinata…nu stiu…efectiv mi-e groaza de ce va fi daca testul de sarcina va fi unul pozitiv.Va multumesc anticipat!

    Comentariu prin GEORGIANA | 08/12/2012 | Răspunde

    • Buna Georgiana,
      din ceea ce imi scrii ingrijorarea ta e vadita,insa e legata de o ipoteza neconfirmata.Probabil esti in situatia in care ti-ai dori sa stii dinainte cum sa reactionezi in momentul in care vei primi confirmarea sau infirmarea ipotezei tale.Esti un viitor medic si asta spune multe in legatura cu temerile tale vizavi de judecata celor din jur.Asi vrea sa te ajut cu un sfat ,insa decizia e a ta suta la suta.E important sa stii ce conteaza PENTRU TINE cel mai mult,ce simti in legatura cu acea fiinta care (daca se confirma)a prins viata in tine?Fa-ti o analiza a ta,a sentimentelor tale si permite-ti pentru cateva momente sa fii ceea ce tu iti doresti si poti fi ,fara cei care ,cu sau fara voia noastra intervin pentru a schimba ceva.Cum ar fi viata ta cu un copil ,dar totodata cum ar fi si ce ai pierde daca nu ar mai urma vreodata altul? Pot sa-ti spun inca odata,sa te gandesti mult la tine si la VOI,in cazul in care sunteti doi…si repet asta, pentru ca tu pleci de la o ipoteza neconfirmata inca.De unde vine acea ,,groaza” de care vorbesti? Ce te inspaimanta cel mai mult si cat conteaza pentru viata ta ceea sau cei,ce acum te sperie atat de mult?Nu cunosti nici reactia parintilor tai,insa te ingrijoreaza.Oare ce si-ar dori ei acum pentru tine,pentru ei? Tu ii cunosti cel mai bine!Cum te-ar judeca,daca judecata lor te ingrijoreaza,in ambele situatii, si ce ar insemna pentru viitorul tau modul in care ei te judeca? Sunt intrebari pe care daca inca nu ti le-ai pus ,poate este momentul sa o faci.Eu iti doresc multa incredere in tine si o viata frumoasa care sa inceapa fara regrete!
      Cu drag,Anca

      Comentariu prin ankka | 10/12/2012 | Răspunde

  47. Mi-ar prinde bine o discutie in privat.sa-mi spune-ti doar cum putem sa facem acest lucru.Va multumesc!

    Comentariu prin andra oana | 10/12/2012 | Răspunde

    • In privat,online, e mult mai greu, pentru ca se poate sa dureze mult mai mult pana cand voi putea raspunde si banuiesc ca ai nevoie de raspunsuri cat mai curand,nu de amanari pentru a reusi sa gasesti solutia cea mai buna.Inceperea insa a unei terapii,chiar daca e de lunga durata,poate aduce clarificari inca de la inceput.Daca esti din Constanta putem gasi solutii.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 10/12/2012 | Răspunde

  48. Buna seara,am si eu o maare dilema….sunt cu iubitul meu de 5ani,am avut probleme si situatii critice cum ar fi inselatul din partea lui,sa zicem ca am trecut peste comunicand,desi neincrederea a ramas si s a accentuat de cate ori descopeream ca minte,ca flirta …ideea e ca de un an si ceva relatia cu sora lui(mai mare cu 5ani jumate decat el)a devenit tot mai stransa m am bucurat,sincer dar a inceput de o buna bucata de vreme sa afecteze relatia noastra.in sensul ca isi da in continuu cu parerea despre relatia dintre mine si el,ii da sfaturi care nu mi convin cateodata pt ca ma afecteaza si pe mine..deseori ea mi a recunoscut ca e geloasa pe noi pt ca ne intelegem bine si se vede ca ne
    iubim..in conditiile in care ea a avut o relatie de7ani si a fost parasita pt alta iar in relatia de acum nu are siguranta cam din aceleasi motive…observ ca ii baga iubitului meu in cap tot felul de idei acum cateva zile el mi a zis ca spera ca sunt constienta ca relatia noastra nu va avansa….(el fiind tatar)cred ca

    Comentariu prin laura | 10/12/2012 | Răspunde

  49. Ii e oarecum teama de ideea asta dar eu nu bat apropouri legate de vreo casatorie….deci ce ar trebui sa fac sa nu mai fie influentat de sora lui?ms anticipat

    Comentariu prin laura | 10/12/2012 | Răspunde

    • Buna ziua Laura,
      din ceea ce mi-ai scris, nu am inteles foarte clar daca ai reusit sa accepti faptul ca te-a inselat si ca in continuare te minte.E bine sa-ti reevaluezi sentimentele si sa lamuresti,cel putin pentru tine ,ce si cat poti tolera din comportamentul lui si care este acea parte care te face sa-ti doresti o relatie cu el.Cat de influentabil este iubitul tau in general,cat de mult a insemnat pentru el ca ai trecut peste o infidelitate,cine a suferit de fapt atunci si pentru cine a contat ca ai iertata?In ce situatii a luat el decizii importante care au adus beneficii in relatia voastra si ce si pentru ce isi doreste el acum sa fie langa tine?In ce vezi iubirea pe care ti-o ofera si cum ii arati tu ca primesti iubirea lui?
      Raspunde-ti la aceste intrebari si ai mai multa incredere in tine si in ceea simti.
      Cu drag,Anka

      Comentariu prin ankka | 13/12/2012 | Răspunde

  50. Am inceput sa discut mai mult cu el,ii spun ce ma deranjeaza,ce asteptari am de la el,dar nu i le spun sub forma de repros.De curand am discutat despre cearta din vara,nu as fi vrut sa-i mai reamintesc,dar am simtit ca trebuie sa o fac.Din nou si-a cerut scuze pt jignirile de atunci si mi-a promis ca nu o sa mai repeta acea greseala.Nuam reluat relatia ca-mi era teama,ci pt ca il iubeam si il iubesc.Cel mai mult ma deranjeaza ca nu comunica.Il vad si il simt uneori ca ceva il apasa.Tine la mine,stiu ca ma iubeste,are incredere in mine si eu in el,dar poate ca stresul de la munca il face sa fie asa?Munceste foarte mult,sta mult peste program,munceste chiar si in wekeend uneori. Va multumesc mult pt timpul acordat!Mi-ar placea sa vorbim fata in fata,si o sa incerc sa fac posibil acest lucru.

    Comentariu prin andra oana | 10/12/2012 | Răspunde

  51. buna ziua, imi puteti lasa adresa dvs de mail, daca va rog…

    Comentariu prin anonim | 13/12/2012 | Răspunde

  52. Buna ziua,

    Sunt Marius si am 30 d ani sunt casatorit d 4 ani,totul e in regula intre noi doi,doar ca locuim cu mama mea cu care nu ma mai inteleg de cand m-am casatorit.Mama si sotia mea nicidecum sa se poata inteleaga.Inainte de a ma casatori m-am inteles f bine cu mama mea,vorbeam orice doar ca ea a vazut in sotia mea dusmanul ei,adversarul ei care a intervenit intre noi doi-mama si fiu,intelegeti ce vreau sa zic. Am incercat sa o las mai moale dar degeaba,am incercat tot felul de variante dar nimic,acelasi rezultat: neintelegeri intre noi.Ma acuza mereu ca m-am schimbat in ,dar e firesc sa ma schimb din moment ce m am casatorit,nu?Mentionez ca ea nu mai lucreaza de 11 ani si sta acasa tot timpul si s a cam rupt de lume si mie mi se pare ca s-a “plafonat” in ultimii ani,adik a ramas cu ideile preconcepute d demult.In speranta ca-mi ve-ti da un raspuns va multumesc anticipat!

    Comentariu prin maryus83 | 25/01/2013 | Răspunde

    • Buna Marius,faptul ca ai constientizat problema care este intre tine si mama ta ,e un pas foarte important pentru tine.Din pacate ,acest lucr se intampla adesea cand e vorba de relatia mama-fiu,unde fiul,probabil pentru o perioada mai indelungata ,a reprezentat intregul Univers al mamei,motivatia forte a existentei sale.Pana la casatoaria ta,cu siguranta mama facea pentru tine multe din maruntele lucruri pe care acum le face sotia ta,sau tu le faci impreuna cu sotia,iar ea traieste un sentiment de inutilitate mai ales fata de tine-fiul ei.A vazut si a inteles ca tu poti avea propria viata si fericire ,chiar si fara implicarea ei.Intradevar problema e la dansa,insa atat timp cat te afecteaza pe tine si tu imi scrii,cu siguranta ai nevoie sa intelegi prin ce trece mama ta.In masura in care poti sta de vorba cu ea,ajut-o sa inteleaga ca tu traiesti acum ceea ce ea a inceput cu 30 de ani in urma alaturi de tatal tau si ca interventia,bunicilor,intre ei,probabil ar fi afectat relatia.Spunei ca ai in continuare nevoie de ea,ca simti pentru ea ceea ce simti,asigur-o ca nu ii va lua nimeni locul si ca cea mai buna ciorba tot ea o face ,dar vrei sa-ti faci o familie,sa fii implinit si familia inseamna,sot-sotie-copii si bunici.Vorbeste-i despre faptul ca nu ai vrea sa o lasi singura ,sa stai departe de ea ,ca ti-ar lipsi nu doar prezente ei ci si (stii tu aici cam cu ce te alinta mama),dar iti doresti sa se obisnuieasca cu ideea ca numai e doar mama de baiat ,ci si de ..nora si probabil in viitor va fi si bunica si va trebui sa se obisnuiasca cu toate aceste roluri.Cu intelepciune sunt convinsa ca ai puterea,pentru ca dorinta exista,sa o faci pe mama sa se apropie de sotia ta si sa treaca in rolul pe care il are acum.Iti doresc multa fericire si incredere.
      Cu drag,Anka C.

      Comentariu prin ankka | 26/01/2013 | Răspunde

      • Fix așa problema e la soacra mea!!!da la noi am luato in toate felurile si nici un rost!!eu is cea mai mare dusman ca ii lam luat feciorasu si inka una!sotu meu e uniku

        Comentariu prin Victoria | 16/02/2013

  53. Va multumesc din suflet pentru indrumari si sper ca in felul acesta sa rezolv problema.

    Comentariu prin maryus83 | 28/01/2013 | Răspunde

  54. Buna,Ma numesc Lavinia si am 15 ani,sunt buna la limba romana ,si vreau nespus sa merg pe psihologie,nu prea vad care este rostul sau daca m-as pricepe ,doar ca celelalte includ mult mai mult stres si nu prea pot face fata cum ar fi “MATEMATICII”,dar stiu ce vreau ,sunt Taur si termin ce am inceput .Vreau sa imi dati indicatii despre ce pot face,ca sa vad daca am un viitor pe calea aceasta sau daca as avea vreo sansa in domeniu ,
    Multumesc frumos,Lavinia:)

    Comentariu prin Lavinia | 14/02/2013 | Răspunde

  55. Sotu o iubeste mai mult pe mama lui.cum sa procedez?

    Comentariu prin Victoria | 16/02/2013 | Răspunde

  56. Buna, ma numesc Raluca. Am 30 de ani si trec prin cea mai grea perioada a vietii mele ….perioada care dureaza de ceva vreme. Totul in jurul meu mi se pare negru ….oamenii se uit urat la mine ..nu vorbesc cu mine …..ma simt exclusa din anumite cercuri ….. orice remarca negativa la adresa mea ma cufunda intr-o stare depresiva care dureaza ore ….zile ……toata lumea are ceva cu mine/impotriva mea.
    nu stiu sa ma bucur, nu stiu sa rad …sunt mereu trista, incruntata.

    urmeaza sa ma casatoresc. am momente cand ma gandesc ca poate e mai bine sa ne despartim …..sa nu-i fac si lui viata un calvar; m-am gandit chiar sa iau un pumn de pastile. ….dar nu am curajul …….

    am nevoie de cateva sfaturi ….

    Comentariu prin Raluca | 22/03/2013 | Răspunde

    • Buna Raluca,inteleg ca treci printr-o perioada,,cenusie’ din viata ta ,chiar daca este etapa in care urmeaza sa te casatoresti.Doar din ceea ce mi-ai scris ,imi dau seama ca ai nevoie ,in primul rand ,sa fii inteleasa.Exista o persoana de langa tine,care stie ce simti tu,cu ce te confrunti si care te asculta?De cand simti si te confrunti cu acest negativism vizavi de tot ceea ce faci si ce gandesti?Cum si cand reusesti sa fii fericita?Sunt intrebari la care ai nevoie de raspunsuri si din cate imi dau seama duci o lupta ,tu cu tine pentru a gasi solutii.E important in aceste momente sa poti vorbi deschis despre framantarile tale,sa inveti cum sa gestionezi emotiile si starile prin care treci.Daca esti din Constanta si consideri ca nimic si nimeni nu poate gasi solutii in afara de tine,atunci astept sa ma contactezi pentru a te ajuta sa descoperi singura resursele in tine,intr-o discutie in care sa vorbim despre cum si ce te-a facut sa te confrunti acum cu aceste stari si cum ai putea sa simti fericirea din nou.
      Astept raspunsul tau si ai mare incredere in TINE .
      Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 22/03/2013 | Răspunde

  57. Multumesc frumos pentru promtitudine. din pacate nu sunt din Constanta, sunt din Bucuresti.

    Din pacate nu am cu cine discuta. am incercat sa discut cu prietenul meu ..insa el este o alta fire, este mult mai transant.
    insa problema este la mine …eu trebuie sa gasesc raspunsurile si solutiile. nu sunt eu impacata cu mine ….nu sunt eu multumita de mine. cred ca de aici provin toate temerile si frustarile mele. Vreau sa invat sa-mi inving temerile ……sa-mi controlez emotiile …..sa ma concentrez si poate asa totul revine la normal

    cum si cand reusesc sa fiu fericita? Nu stiu ….m-am intrebat adesea ce ma relaxeaza: sa citesc o carte? sa mai plimb? sa ascult muzica? …nu stiu. Vesnic sunt obosita, fara vlaga.

    sunt multe intrebari la care caut raspuns. Raluca.

    Comentariu prin Raluca | 22/03/2013 | Răspunde

    • Daca iti doresti cu adevarat sa stai de vorba cu un specialist care te poate intelege si ajuta sa gasesti raspunsurile pe care deja le cauti,iti recomand o colega din Bucuresti ,care este de un profesionalism de exceptie.Numele ei este Alina Stepan si ii poti scrie la adresa alina@mind-essence.ro .Iti doresc multa incredere si puterea de a-ti trai viata asa cum iti doresti.
      Cu drag,Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 23/03/2013 | Răspunde

  58. Buna am 23 de ani sex masculin si am o problema in felu urmator:
    Am o relatie de 4 ani de zile cu o fata de 22 de ani am trait in italia pana acum 3 luni eu am cunoscuto pe ea acolo in Italia ea provine din alta regiune din Romania fata de mine cand am conoscuto eu acum 6 ani si am prezentato parintilor mei, ai mei au avut un soc spunand ca ii urata ca nui de mine ca ei cred ca ii tiganca ea nefiind tiganca ii cunoscu toata familia doar ca ii putin mai creola la ten (mie doar asa imi plac fetele creole nu ma pot apropia de o fata alba la piele) si nu au fost de acord cu ea de la inceput spunandumi in astia 4 ani ca nui de mine. dar am duso asa 4 ani cu ia in urma cu 2 ani ea a stat acolo in Italia cu mine si cu ai mei in casa timp de una an, nu sau iubit dar sau acceptat intre ei pt mine sa zic asa.Ea acum ii in italia si in scurt timp dupa ce gata lucru acolo vine la mine aici.Dar acum de cand neam intors in Romania ai mei nici nu mai vor sa auda de ea spunand ca aici imi pot gasi alta mai frumoasa mai buna etc.
    Ce pot sa fac sa o accepte? Imi iubesc parintii dar o iubesc si pe ea, ea nu imi spune ca daca raman cu ea sa raman doar cu ea nu, totimpu mia zis sa imi respec parintii si asa mai departe doar ca ei spun ca daca raman cu ea pai cu ea sa raman sa nui mai caut sa nu mai spun ca maicamea o da mai nou cu amenintari de genu ca se sinucide ca o omoara pe ea si se duce in puscarie de cat sa o stie langa mine si dinastea. Datimi va rog un sfat cum as putea proceda sa fie bine si pe iei si pt mine ca o iubesc si nu as vrea sa o pierd aveam aceleasi ganduri aceleasi planuri de viitor ii fata de casa, cuminte. Va multumesc anticipat (scuzati greselile de ortografie daca au existat)

    Comentariu prin dan | 27/04/2013 | Răspunde

    • Buna ziua,din ceea ce mi-ai scris inteleg ca esti pus in situatia de a alege intre iubita ta si parinti.Este o alegere aproape imposibila.Sentimentele,iubirea ,respectul sunt total diferite.Asi vrea doar sa te gandesti ce te face sa te temi?Faptul ca mama ta ar putea actiona intocmai cum spune,sau ca renuntand la femeia cu care iti doresti o viata impreuna s-ar putea sa ramai doar langa mama?De fapt ce ti-ai dori sa faci?Ce crezi ca isi doreste mama ta pentru tine? Ai intrebat-o cum ar fi femeia pe care ti-ar alege-o ea? Se raporteaza doar la aspectul fizic sau sunt si alte criterii vizavi de care isi manifesta nemultumirea?Ce este cel mai important pentru tine? Dupa ce criterii alegi omul de langa tine?Stii cumva dupa ce criterii a ales mama ta in viata? I-ai spus vreodata ca tu esti o alta persoana si pentru tine este foarte important ceea ce te face fericit pe tine?E nevoie de o discutie cu mama ta,in care sa o faci sa inteleaga de ce ai ales-o pe iubita ta,ce apreciezi la ea si pe ce plan al ierarhiei valorilor tale este frumusetea.Dincolo de orice,cu totii imbatranim si daca natura nu e foarte darnica cu noi,daca atunci cand frumusetea dispare si exista riscul de a nu mai raman alte calitati care sa compenseze,probabil va aparea o alta,,zana”,la orice varsta,gata sa ia locul frumusetii….lasand insa de fiecare data sufletul gol.Iti doresc sa ai incredere in tine,in ceea ce-ti doresti,sa ai puterea de a te confrunta cu realitatea pe care o traiesti si sa-i poti spune deschis mamei tale,cum percepi tu viata si iubirea.Poate fi total diferit fata de ceea ce a trait ea si ce considera ea ca e bine pt.tine.Vorbeste-i mamei tale DESPRE TINE…probabil nu te cunoaste ca adult ci doar ca si copil al ei.
      Cu drag,Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 27/04/2013 | Răspunde

  59. Aș vrea să vă trimit un mail, dar nu știu la ce adresă și nu o găsesc pe aici. Aștept un răspuns, ca să vă pot scrie. Mulțumesc!

    Comentariu prin Elena | 28/05/2013 | Răspunde

  60. Buna seara…dezamagita si trista va scriu tot ce am pe suflet cu speranfa unui sfat care sa ma indrume spre o hotarare buna! Ma numesc Andreea am 28 de ani si sunt intr-o relatie de un an cu Adrian 30 ani. Am un copil de un an si 3 luni dintr-o relatie anterioara,care nu a fost programat sa vina dar am ramas insarcinata si era prima sarcina a mea iar despre avort nici ca se putea discuta… chiar daca am stiut ca il voi creste singura am ales sa il pastrez !! Traiesc in Germania, ma intretin singura atat pe mine cat si pe copil. nu apelez la nimeni pentru absolut nimic. Problema mea este ca, cu actualul meu prieten ma cert mereu pe baza trecutului si a copilului…Pe baza trecutului ne certam referitor la relatii,e al 7 barbat in viata mea iar eu pentru el a 3, el fiind de religie babtista…Mereu imi arunca si se crede ceva mai special decat mine atacandu-ma cu vorbe urate iar despre copil spune mereu ca imi incurca viata si ca l-am facut cu un retardat :( E atent cu baietelul meu,ii cumpara hainute, se joaca cu el,se comporta bine doar cand il apuca crizele se leaga de noi si spune niste vorbe dureroase…bineinteles ca dupa cearta plange si spune ca ii pare rau, promite ca nu va mai face si nu dureaza mult si iar incepe. Ultima data ne-am certat in februarie si am hotarat atunci sa ma despart definitiv de el dar a insistat foarte mult si am zis ca ii mai dau o sansa. Am platit avans la sala de nunti pentru anu viitor dar tot ma intreb daca chiar are rost sa ma duc asa departe , este pentru prima data cand iau hotararea de a ma casatori dar sincera sa fiu mie frica sa am incredere in el…ma face usuratica si imi spune ca doar nu o sa ma ia el de buna dupa ce am un copil cu un retardat si un fraier… Nu il pot caracteriza ca fiind un om rau,daca am nevoie de ceva ma ajuta chiar daca nu ii cer ajutorul,e foarte calm pana il apuca crizele sau poate il iubesc si nu vreau sa vad eu adevarul dar ce pot sa spun in partea neagra a lucruriilor este ca il apuca asa din cand in cand crizele si incepe sa calculeze si data cand am ramas insarcinata daca coincide cum spun eu, cand am fost cu ala sau cu ala inpreuna,daca aude ceva de prin oras ma abordeaza si ii crede pe aia nu pe mine ca si cum straiinii imi stiu mai bine viata decat eu insumi sau suna chiar pe fostii mei prietni si intreaba despre relatia noastra sexuala ce si cum faceam…este penibil dar este adevarul :( In pat ne intelegem dar din pacate si aici are apucaturiile lui si trebe sa fiu disponimila indiferent ca vreau sau nu, el nu intelege cand spun ca ma doare sau ii spun sincer ca nu vreau! Cum sa intamplat si in seara asta …chiar nu am avut chef de un contact sexual cum vrea el tot timpul, chiar daca ne vedem numai la sfarsitul saptamanii asta nu inseamna ca trebuie sa fiu diponibila non stop in zilele cand e la mine, iar de data asta ca de fiecare data se ia si isi strange lucruriile si pleaca! Intelegeti-ma ca mi-s dori sa vin si eu cu intentia dar nu apuc ca el meu e in “flacari” !!! Simt ca innebunesc ! Mi-as dori sa fie intelegator doar suntem oamnei maturi nu mai suntem copii, am nevoie de intelegere,fericire si liniste sufleteasca pe langa dragoste,sex! Ajutati-ma cu un sfat si indrumatima spre un rezultat cu care sa pot porni pe un drum indiferent care ar fi el. Mai bine linistita cu fiul meu si il cresc fara cearta si scandaluri, dar poate exista solutii prin care il pot ajuta sa depaseasca crizele aste si sa incheiem odata pt totdeauna capitolul trecut ! Vaa multumesc din suflet

    Comentariu prin andreea.hemer@yahoo.com | 10/06/2013 | Răspunde

    • Buna Andreea,
      Din povestea pe care mi-ai impartasit-o inteleg ca te imparti intre doua posibilitati.Ai varianta de a fi linistita cu fiul tau,sa-l cresti singura ,pentru ca mi-ai spus ca te intretii singura si nu ai nevoie sa te ajute nimeni cu nimic si a doua,care e mai mult o ingrijorare sau o dorinta de a-l ajuta pe prietenul tau ,,sa depaseasca crizele”,si in aceasta varianta sa ramai langa el.Nu imi dau seama foarte bine ce fel de crize sunt,de ce le numesti crize,insa e clar ca sunt ale lui.Tu vrei sa-l ajuti.Te intreb daca aceasta dorinta a ta este pentru a ii face lui un bine,cu sau fara tine,sa poata depasi acele momente,sau pentru ca tu nu poti decide si nu poti fi linistita pana cand nu gasesti pentru el o rezolvare?E ca si cum fericirea ta depinde de ceva ce nu e al tau.Din pacate ,in general, putem rezolva o situatie doar daca nemultumirea tine de noi, ne apartine.Pari a fi o persoana care stie multe despre viata si cu siguranta nu ai nevoie decat de curajul de a te privi pe tine,a vedea ce poti si cat poti si ce iti doresti cu adevarat.Dincolo de speranta de a fi langa un barbat,tu stii ca poti sa fii singura,pentru ca nu intamplator,ai repetat acest cuvant de cateva ori in ceea ce mi-ai scris.Ce inseamna barbatii pentru tine si cata fericire au adus in viata ta?Ce simti atunci cand iti vorbeste urat,cand iti arata ca nu are incredere in tine,ca nu ai valoare pentru el? La ce te gandesti cand se poarta astfel cu tine si afla, daca asa ,,ai invatat sa auzi” despre tine sau e doar o teama ca ai putea fi ceea ce nici nu gandesti vreodata?Sunt intrebari la care daca gasesti raspunsurile in sufletul tau,te vor ajuta sa gasesti si acel drum care este pentru tine.
      Iti doresc incredere si mult mai multa hotarare.
      Cu drag,Ancuta C

      Comentariu prin ankka | 11/06/2013 | Răspunde

  61. Am revenit dupa o absenta destul de lunga si va rog pe toti cei care mi-ati scris, sa adaugati doar un mesaj scurt de,,bun re-venit” ,pentru a incerca sa raspund in urmatoarea perioada doar celor care nu au reusit sa depaseasca momentul ce i-a determinat sa-mi scrie.Poate unii dintre voi ,intre timp se confrunta cu alte situatii ,iar cele expuse sunt de ordinul trecutului…Fiind un numar atat de mare de,,scrieri” ,iar timpul meu dedicat acestui blog ,fiind considerabil redus,voi raspunde ,cat pot de repede doar celor care imi retrimit un feed-back.
    Sa aveti o viata si o vara plina de bucurii.
    Ancuta C.

    Comentariu prin ankka | 10/06/2013 | Răspunde

    • Bun revenit, Anca! :*

      Comentariu prin Elena | 11/06/2013 | Răspunde

      • Ti-am raspuns Elena,asa cum ai preferat tu,de aceasta data.
        Succes si multa incredere.
        Ancuta C.

        Comentariu prin ankka | 11/06/2013

  62. Buna! Numele meu este Paul (20 ani) si ma confrunt cu o “problema” destul de raspandita in zilele noastre. Obisnuiam sa stapanesc cat de cat psihologia, dar nu reusesc sa aplic asa zisa “gandire rece” si sa gasesc rapsunul corect, de aia am nevoie de ajutorul unei persoane mai experimentate, cum sunteti dumneavoastra.
    O sa incep cu inceputul… Acum 1 an si jumatate, am inceput o relatie cu fata, numele ei e Cristina (18 ani). La inceput, priveam totul ca un obiectiv, o demonstratie fata de puterile mele. Intre timp, m-am atasat de ea, am inceput sa o iubesc, dar in acelasi timp stiam ca nu e ceea ce caut. O perioada am incercat sa o fac sa se detaseze de mine, fara sa sufere, dar dupa am realizat ca e cea mai importanta pentru mine. Ne-am inteles bine o perioada, pana mi-a spus ca se simte legata de alta persoana (un coleg de clasa). S-a despartit de mine si s-a cuplat cu el. Am suferit mult, dar am trecut peste. Dupa o luna, s-au despartit. Cristina a intrat intr-o depresie destul de severa, eu ignorand-o, ii lipseau mult momentele noastre, vocea mea, sfaturile mele… Nu iesea din casa, nu manca, era “ca o leguma”, sa o citez. Am fost de acord sa vorbesc cu ea, sa o ajut sa isi revina. Pana la urma, am iesit intr-o seara. Fara sa constientizez ce fac, am sarutat-o… Am fost de acord sa reluam relatia de la 0, cu conditia ca ea sa se schimbe, sa iesim mai mult afara (inainte ieseam o data pe saptamana), sa lasa anturajele rele si sa uite de “filtrele” cu alti baieti. Primele 2 luni s-a comportat exemplar. Fiind putin mai ignorant, s-a racit, a inceput sa fie la randul ei ignoranta, mai indiferenta. Am stat asa timp de 8 luni, cu destule certuri, multe fite (ea fiind o fata de parinti bogati, spre deosebire de mine, care vin dintr-o familie modesta), ieseam putin afara, dar in unele momente ne intelegeam extdem de bine (de 2 ori pe saptamana, in rest era nervoasa sau n-avea chef de nimic). Nu puteam vorbi nici la telefon, ca se enerva daca volumul sau semnalul era scazut si imi inchidea in fata sau incepea sa se crizeze pe mine. Incercam sa o chem afara (unde stiam ca ne intelegem bine), ea nu prea avea chef… De vreo 3 ori a spus sa iesim, si cu 30 de minute inainte imi spunea ca nu mai iese, deoarece a chemat-o o anumita colega in oras. Cu familia ei se certa constant. Imi spunea ca nu o inteleg, chiar daca stateam tot timpul sa o ascult si sa o ajut sa treaca peste dificultati. S-au tot adunat, am tinut in mine, am suferit, i`am explicat, a inteles pe moment. A 2`a zi facea la fel, certuri, crize, nervi. Am cedat intr`un final si i-am adresate cuvinte extrem de urate (pe net, nu fata in fata). In mod normal, eu sunt o persoana linistita, care isi vede de treaba, dar am si eu limitele mele. A 2-a zi, ne-am calmat amandoi, am iesit, am discutat, ne-am impacat! Siam ca am o revansa de luat dupa cuvintele respective, m-am comportat extrem de frumos timp de 2 luni. Intre timp, a plecat cu o prietena intr`o zona cu fite (Dubai). Am iesit cu o zi inainte sa plece, ne-am inteles foarte bine, imi spunea ca o sa-i fie dor de mine si ca m-ar lua cu ea, chestii de astea… A plecat. Stateam cu telefonul in mana sa primesc un semn, ma gandeam doar la ea, imi lipsea. Mi-a trimis mesaj ca a ajuns (un mesaj sec), pe urma m-a sunat intr-o seara sa imi spuna ca nu mi-a luat nimic si ca si-a cheltuit aproape toti banii. Nu era nici o problema pentru mine, i-am spus doar ca vreau sa vina acasa sa o vad cat mai repede… Seara, i-am trimis un mesaj de dragoste, in care i-am aratat cat de mult o iubeam, i-am facut fel si fel de declaratii. Raspunsul ei a fost total neasteptat, ca si cum n-ar fi citit mesajul (Fix acum am intrat, imediat merg la mall. Te pup). Mi-a scris urmatoarea zi, dimineata, ca ma iubeste. Mi-a trimis ceva poze si mi-a spus ca vorbim deseara. Seara nu a intrat, chiar daca am asteptat pana la ora 3. Nici macar nu ma anuntase. Urmatoarea seara, pe la ora 11, primesc un mesaj de al ea. Citez: “de cand sunt aici, nu mai am sentimentele alea puternice pe care le-am avut pentru tine. Faza cu injuraturile m-a afectat prea mult”. Mentionez ca in urma cu 3 zile batea tot felul de apropo-uri cum ca o sa mergem la facultate in alt oras si ca nu o sa mearga relatia, dar am reusit sa o calmez. Acum nu, am fost chiar socat, i-am spus ca trebuia sa imi zica in fata daca nu vrea sa continuam, i-am trimis 2 mesaje lungi, la care ea a replicat sec: “cum facem cu laptop-ul?” (laptop-ul ei fiind la mine). Atat, nici nu cred ca s-a obosit sa citeasca mesajele. Am incercat sa o sun, mi-a spus ca nu poate vorbi. I-am trimis mesaj in care am rugat-o sa ma sune cand poate. M-a sunat, a vorbit urat cu mine, mi-a spus constant ca nu poate vorbi, ca se simte rau si ca ma suna mai tarziu. A inchis si mi-a trimis mesaj: “Nu te mai sun”. I-am spus ca daca tine la mine si vrea ceva de la relatie, isi va face timp sa sune in urmatoarele 10 minute, altfel eu voi pleca. Asta a fost acum 2 zile, nici un semn de la ea. Dimineata, avand parola ei de pe un site de socializare, am vazut ca a intrat pe un strain (probabil sa faca misto) si i-a scris: “Good morning, sunshine” (cu un pupic la sfarsit, daca mai conteaza). Eu nu inteleg absolut nimic. Poate ma implic prea mult, pun prea mult suflet si nu pot sa gandesc limpede in momentele astea. Asa mare vina am avut? Asa mult am gresit? De ce afara plange de fericire cand e cu mine (la propriu) si pe urma isi schimba starea in ultimul hal? Ce ar trebui sa fac in momentele astea?

    Daca se poate, sa imi raspunde-ti pe mail. Va multumesc mult si scuzati lungimea textului, dar vroiam sa va pun la curent cu toate detaliile.

    Comentariu prin Emil | 29/07/2013 | Răspunde

    • Emil,ti-am raspuns pe email ,asa cum m-ai rugat,insa scopul blogului meu este ca povestile fiecaruia de viata sa ajunga la sufletele celor care se confrunta cu situatii similare ,iar deschiderea si curajul sunt puncte forte in orice tip de relatie.
      Succes si numai bine!
      Cu drag,Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 02/08/2013 | Răspunde

  63. Parerea mea este ca la tine a gasit doar un refugiu, tu fiind singurul care ai inteles-o,plus cateva sentimente din urma, probabil a fost confuza,nu a stiut daca mai tine la tine sau doar e atrasa pentru faptul ca o intelegi,ca se simte incurajata,dupa suferinta ei,a vrut sa-si recapete increderea in sine prin tine.Poate ar fi mai bine sa ramaneti amici cu conditia ca ea sa fie sincera si sa-ti spuna intradevar ce simte sau daca mai simte ceva pentru tine in celalalt sens,desi dupa cum relatezi…nu cred ca e vorba de iubire.

    Comentariu prin Alina | 01/08/2013 | Răspunde

  64. Buna ziua!
    As dori si eu adresa dvs de e-mail pentru a putea discuta cu dmneavoastra.
    Multumesc anticipat si felicitari pentru blog.

    Comentariu prin Crina | 14/09/2013 | Răspunde

  65. Buna seara, am 28 de ani ,am o relație cu sotul meu de 11 ani, din care 3 casatoriti si o fetița de 2 ani , ne iubim si ne intelegem bine.Problema infidelitatii sotului a fost dintotdeauna , am avut motive sa cred asta, in 11 ani de relatie de 2 aventuri ale sotului am aflat.Tin sa mentionez ca facem sex in medie de 5 ori pe an, el fiind intr adevăr fff ocupat. De cand suntem casatoriti mi a mai dat motive sa cred ca ma inseala de cateva ori chiar si acum câteva zile cand am găsit in tel lui o lista cu nr de tel ale unor fete “amabile”. Din acel moment , a trecut o luna eu nu vb cu el sunt ffff dezamagita,rănita,astept ca el sa vina la mine sa discutam , sa recunoască dc a greșit sa vad ca i pare rău.
    Credeți ca ar trebui sa l abordez eu, sa discutam, el neavând poate curaj sau sa astept pana in moment in care se hotăraste sa vb ?! Multumesc frumos
    daca ați putea sa mi trimiteti rasp pe email. O seara liniștea !

    Comentariu prin Barbu Cristina | 26/09/2013 | Răspunde

    • Buna Cristina,din ceea ce mi-ai scris am inteles ca il iubesti pe sotul tau si el te iubeste,insa cu toate acestea el a avut si in trecut si are si acum aventuri.Imi spui ca esti fff dezamagita,ranita…Te simti dezamagita si ranita cu toate ca tu stii ca el te iubeste pe tine?De unde stii asta,cum o simti,cum iti arata ca te iubeste?Ce iti doresti sa discuti cu el si ce schimba in dezamagirea ta daca el va recunoaste?Vei fi mai putin dezamagita? Ce iti doresti de fapt sa se intample si ce ai vrea tu sa-i spui daca il abordezi tu?Din ceea ce vad eu ,exprimi o stare de nesiguranta in a lua o anumita decizie.Cand crezi ca ar putea fi acel moment cand EL se hotareste sa vorbeasca?cum se intampla de obicei si ce s-a schimbat de ultima data pana acum?
      Am incredere ca vei reusi sa-sti oferi aceste raspunsuri si apoi sa decizi TU ce ai de facut.
      Cu drag,Ancuta C.

      Comentariu prin ankka | 27/09/2013 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: