Masca pe care o porti

Cum putem transforma societatea într-un întreg armonios fara razboaie, fara conflicte, fara clase sociale; fara separare pe criterii de culoare, religie, casta sau natiune?
În loc sa gândim în termeni de revolutie si sa schimbam societatea, structura ei, ar trebui sa ne
punem mai serios problema meditatiei si a transformarii individului.
Aceasta este singura cale ce poate duce la disparitia tuturor diviziunilor existente în cadrul societatii. Însa ele trebuie sa dispara din interiorul individului. Iar acest lucru este posibil.
Nu exista nimic care sa poarte eticheta „adevar”; adevarul nu este un lucru pe care îl vei putea gasi într-o buna zi într-o cutie, si pe care, deschizând-o, sa exclami uimit: „Fantastic! Am gasit adevarul!”
Nu exista o astfel de cutie.
Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. În inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt în posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el.
Însa acestea nu sunt decât cuvinte. Faptul de a trai în conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare.
La fel se întâmplasi cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, însa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; în acest caz raspunderea nu îti revine tie, ci persoanei de care esti dependent.
Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate,însa traiesc în minciuna si sclavie… Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu îsi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea îi revine în întregime.
O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este împotriva faptului de a ucide, este împotriva faptului de a face rau. Ea se va împotrivi însasi în situatia în care altcineva încearca sa îi faca ei vreun rau. Daca cineva încearca sa o ucida, ea se va împotrivi si în acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se întâmple.
Ea nu va initia nici o violenta, însa daca împotriva ei va fi îndreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramâne independenti;altfel vor fi sclavi, vor ramâne saraci si vor fi întotdeauna exploatati de altii.
A fi tu însuti îti ofera toate elementele pentru a te simti împlinit, pentru ca viata sa aiba sens,semnificatie. Simplul fapt de a fi tu însuti si de a creste conform firii tale va duce la împlinirea destinului tau.
Fii plin de neprevazut si mereu schimbator. Nu te împotrivi schimbarii si nu înceta niciodata sa fii imprevizibil; numai atunci viata poate fi o permanenta bucurie. În momentul în care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot.
Actiunile unei masini pot fi prevazute. Ea este astazi la fel ca ieri si tot asa va fi si mâine. Este neschimbata. Numai omul are calitatea de a se schimba în fiecare clipa.
În clipa în care încetezi sa te schimbi, într-un mod foarte subtil ai si murit.
Risca tot ce ai! Fii asemenea unui jucator! Risca totul, deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina, asa ca de ce sa îti pese? De ce sa te intereseze?
Traieste intens, traieste plin de bucurie. Traieste fara teama, traieste fara sa te simti vinovat.
Traieste fara sa îti fie frica de iad si fara sa doresti raiul.
Traieste pur si simplu.
Fiecare greseala este o ocazie de a învata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala în mod repetat -ar fi o prostie… Însa comite cât mai multe greseli noi de care esti în stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod în care natura îti permite sa înveti.
Religiozitatea înseamna pur si simplu o provocare pentru a creste, o provocare aruncata semintei pentru a ajunge la apogeul exprimarii sale, a se deschide în mii de flori si a-si raspândi parfumul ascuns în ele.
Aceasta mireasma subtila este ceea ce numesc eu religiozitate.
Fiecare este atât de nefericit încât vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca.
Mai întâi te judeci, desigur, pe tine însuti în legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare,faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. si atunci te înfurii, te ridici împotriva ta si împotriva întregii lumi: „De ce nu sunt perfect?” dupa care privesti spre ceilalti, încercând sa regasesti aceasta imperfectiune în fiecare.
Si doresti sa-ti deschizi inima,deoarece pâna nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Însa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai întâi în întregime acest mecanism. Deci, în primul rând: nu te mai judeca pe tine însuti.
În loc sa te judeci, începe sa te accepti pe tine însuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu îti cere sa fii perfect. Aceasta înseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat.
La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.
Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa îsi mestece aceeasi iarba în fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este în deplina armonie cu natura, cu el însusi, cu tot ceea ce este.
Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul în super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman.
Cu siguranta ca bizonii râd si întreaba: „Ce vi s-a întâmplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi însiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”
Primul lucru este asadar acela de a te accepta, în mod profund, pe tin însuti.
Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata în întreaga lume. Si din cauza acestei condamnari energia care poate înflori în senzualitate se transforma în perversiune, gelozie, furie,ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.
Parintii au crezut întotdeauna despre copii ca sunt proprietatea lor si ca acestia trebuie sa le fie întrutotul asemanatori, sa îi copieze întocmai. O copie este însa lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza asa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original.
Trebuie sa îti ajuti copiii sa creasca, astfel încât sa te depaseasca. Trebuie sa îi ajuti sa nu te imite. Adevarata îndatorire a parintilor este aceea de a-si ajuta copiii sa nu îi imite. Copiii sunt tentati, prin însasi firea lor, sa imite. Si pe cine ar putea imita? Parintii sunt cei mai apropiati.
Pâna acum parintii au apreciat foarte mult faptul ca propriii lor copii le seamana. Tatal se simte mândru ca fiul sau îi seamana. Iar viata copilului este pierduta, el nu este dorit asa cum este el defapt.
Datorita acestei conceptii gresite, de a fi mândru de copiii care te imita, am creat o societate în care toata lumea imita.(osho)

VALUL

Un val mic se legana pe ocean. Se bucura de vant si de aerul proaspat si se simtea minunat. Deodata observa ca in fata lui erau alte valuri care, pe rand, se spargeau de coasta.
“Doamne, Dumnezeule! E ingrozitor!” – striga valul. “Ce-o sa mi se-ntample!”
De el se apropie un alt val care observa numaidecat ca micul val era foarte incruntat. ”De ce esti asa de suparat?” – il intreba el.
Valul cel mic ii raspunse: “Tu nu vezi? Tu nu pricepi? Toate ne vom izbi de coasta oceanului. Vom pieri cu toatele! Nu-i ingrozitor?”
Cel de-al doilea val ii spuse: “Tu esti cel care nu pricepe. Nu esti un val. Esti o parte a oceanului”.de Mitch Albom

DIAMANTUL

Un om avea un diamant, despre care isi amintea ca o data a fost foarte frumos, dar care de-a lungul anilor s-a acoperit de atata praf si mizerie incat acum arata ca o piatra oarecare. Si atat de urat i se parea, ca nu-l arata nimanui.
Dar intr-o zi i-a venit o idee: a luat un pic de vopsea albastra si a vopsit diamantul cu ea. Acum da, putea sa-l arate in public! Bine, nu avea nici cea mai mica stralucire, dar cel mai putin nu mai arata asa de urat… Si noi avem un diamant. E partea cea mai buna din noi, cea mai autentica, libera, cea prin care putem accesa talentele, resursele, creativitatea, geniul, dragostea… Si diamantul nostru este acoperit de indoieli, frici, gelozii, credinte gresite, comprtamente impuse, si cand ne uitam la el nu ne place, si ne e rusine sa-l aratam.
Mai rau, il acoperim cu o masca conventionala, care nu are nici o legatura cu noi si nu are cea nici cea mai mica stralucire – dar ni se pare mai acceptabila si atragatoara. Chiar ne identificam cu ea.
Gasirea diamantul interior e un process alchimic care nu se termina niciodata, e un drum catre eul tau interior care poate fi uneori dureros si greu, mai ales daca – in afara de tot ce ne-a fost impus de parinti, societate, media – trebuie si sa daramam zidurile de protectie pe care noi singuri ni le-am cladit.
E un drum care cere vointa si curaj, dar care merita sa fie parcurs. De fapt, singurul drum care merita.
In fond, daca nu te gasesti pe tine, ce mai conteaza ce altceva ai gasit? Ce mai conteaza cat de bine ai pus la calea minciuna cu care te protejezi, daca sub ea nu se vede nici cea mai mica stralucire?(www.damaideparte.ro)